Maritis cu patrunjel in piept

Poate-i nebunia virstei sau pasiunea noastra pentru cozonacul de casa, cert este ca eu o iubesc pe Delia si vreau sa ne casatorim. Nu vrem lautari care sa ne cinte la usa sau masini care sa claxoneze tot orasul. Sa fim noi doi, pe malul lacului, cu nuferii lui Eminescu si sarmalele nasei. Sintem un cuplu modern si nu am vrut sa implicam tot arborele genealogic in pregatirile pentru viitorul eveniment. Chit ca  am dori o petrecere mica, ne-am luat bilete de autobuz pentru a ajunge la “Cea mai mare  expozitie nationala dedicata nuntilor”, ca doar asa spunea pe afisul de la Universitate.

M-am hotarit cu George ca mergem modest. Buget redus, ca pentru studenti ajutati ba de socrii mici, ba de’ai mari sau de bursa de merit. Fara fandoseli, fara kitsch-uri, fara strasuri pe rochia mea de mireasa. Pina-n douazeci de mii de lei. Cu toate reducerile lor si sfaturile unei hiperamabile decoratoare, poate reuseam sa punem de o nunta-afacere. Doar se anunta recesiune.

Individa parca semana cu sora mai mare pe care nu as fi dorit niciodata sa o am. Cicalitoare, viitoare casnica si enervant de saritoare. “Simt ca va cunosc de undeva, vreau sa va cunosc de undeva”.  Cu chipul ei zimbitor ne-a intrebat la ce liceu am absolvit, unde am copilarit si daca nu cumva ne-am vazut la coada la chioscul RATP. Ne-a invitat sa luam la masa si sa ne hotarim asupra culorii suportului de luminari.

Daca la verighete cei de la Coriolan nu prea ne bagasera in seama (pesemne n-aratam destul de copti la virsta), Alexandra, sora eventuala a lui George, ne-a coplesit cu indicatii pline de empatie. Nu a uitat sa ne spuna cu entuziasm chitait ca si ea se marita, tot afara, tot in mai, tot fara invitati de-a saptea spita. Ca sa nu mai cumparam florile pentru decoratiuni, ne-a vindut un pont. Trimitem la firma ei un nuntas, in pas alergator,  cu buchetele primite la cununie. Ne face orice: din panusi – trandafiri, din garoafe – crini si din griu- orhidee.

Eu vreau verde deschis, iar prietena mea, albastru. Cu un spirit impaciuitor, Alexandra ne-a recomandat un stralucitor turcoaz. Cum Delia are capul mic, nu va mai putea sa poarte calele artificiale ale mamei mele. Ne vom rezuma la niste flori de cimp culese de insasi decoratoarea. Mie imi mai ramine sa imi mai agat o legatura de patrunjel in piept. Pentru a nu omite vreun detaliu, tinara ne-a recomandat cartea mamei ei. “Ai acolo o lista in care scrie chiar si “Nu uita sa iti cumperi sosete!””.

Am facut schimb de adrese, liste meniu si promisiuni de revedere. Domnul meu i-a inapoiat ochelarii imprumutati ca sa vada mai bine aranjamentele florale. Mai ca-mi venea sa-i cer scuze domnisoarei pline de zel. Nu aveam sa revenim. Sa spunem ca intre mine si George au aparut diferente ireconciliabile. A vrut lalele, dar i-am spus ca nu rezista. Nu m-a inteles.

George GURESCU

Delia TOMEI