Maricica loves Brad Pitt

Cinematograful Republica pare sa-mi fi facut o bucurie, pentru ca are sa ruleze un film doar pentru mine iar mie imi creste inima pentru ca o sa pot viziona filmul in intimitate, fara vreun ochi iscoditor si fara zumzet de declaratii de dragoste soptite prin spate. Ma simt cuprinsa de egoism si ma simt bine sa fiu doar eu si restul scaunelor.

Tanti Maricica are un salariu mic si multi nepoti. Lucreaza la cinema inca de pe timpul lui Ceasca si se bucura ca are timp de stat la povesti mai mult decit in anii din urma. “Daca vin doi pe zi la film, mai multi vin sambata si duminica pentru ca se difuzeaza desene animate. Ma mira faptul ca nu vin copii ci tineri de astia, liceeni. Rid cu gura pina la urechi de rasuna sala.” Maricica face floricele de porumb foarte rar, de obicei pentru ea si bea multe cafele cu femeia de serviciu. “In ultimele zile s-au mai refugiat de ploaie si au mai vazut un film. Ma mira, de obicei se duc peste drum la o bauturica.”

Doar la premierele romanesti se mai aduna lume pentru ca filmele straine sint piratate si vazute la calculator cu mult inainte de a fi proiectate pe pinza. Acesta pare a fi viata unei lumi in alta lume sau a decaderii in favoarea erei tehnologizate. Pina si sala cu balcon sobru s-a dezumanizat. E austera si umeda, se poate ghici cum tinjeste dupa cinefili si caldura umana. Curatenie se face doar pe ici pe colo. “Ne uitam pe ce locuri au stat oamenii si dupa ce pleaca ne ducem si stringem hirtiile sau ce au mai lasat ei pe acolo. In rest e curat, nu face nimeni mizerie.”

Nu mai vin oameni sa-l vada pe Brad Pitt flirtind cu femei fatale sau incordindu-si muschii, pe Salma Hayek in “Intreaba Vintul”, pe Julia Roberts “In pat cu dusmanul” si pe Angelina in lenjerie intima. S-a demodat ecranul mare iar efecte speciale are fiecare acasa daca si-a luat un sistem performant la calculator. Singurul inconvenient este faptul ca lumina nu se stinge de la intrerupator singura.

Paula SCINTEIANU