Lectia de copiat

Nu-i usor sa fii student la medicina, cind trebuie sa stii tot cartea pe de rost. Examenul la anatomie trebuie trecut intr-un fel sau altul, asa ca afisul din baia caminului C10 vine la tanc. Oare merita 70 de lei un handsfree? Andrei ma asigura ca merita toti banii, el a trecut multe examene cu handsfree-ul, nu l-ar vinde, dar are nevoie de bani. Ii explic ca sint emotiva, ma inrosesc pina in virful urechilor, imi bate inima mai tare si tremur. Daca ma prinde profu’ de anato’? „Faci acasa o repetitie, trebuie sa inveti sa te controlezi.

Prima oara e mai greu, dupa aia, nu mai ai treaba”. Tehnica lui este destul de sigura. Isi pune telefonul in buzunar, il da pe silent, baga firul subtire pe sub bluza, il lipeste cu scotch pe spate si gata. „Avantajul tau e ca esti satena. Iti treci firul prin par si nici nu se vede.” Casca micuta, cit un bob de piper nu se observa in ureche. „Sa ai pe cineva de incredere care sa-ti sopteasca, ca altfel nu faci nimic, am patit-o eu odata cu un tip care nu stia nici cum il cheama.” Am nevoie  de un cod, trebuie sa tusesc o data daca sint la primul subiect si de doua ori daca sint la al doilea. „Nu mai spun ca enunturile le citesti soptit ca sa stie la ce capitol sa caute cine te ajuta, ca doar nu-i ghicitor”, ride zgomotos, miscindu-se agitat prin camera. Si daca sint prinsa? „Sa nu zici la nimeni de unde ai handsfree-ul, fac si eu cu profu si dupa aia am probleme!” Ma sfatuieste sa ma asez in prima banca, asa nu o sa atrag atentia. „Mai degraba bate la ochi daca stai in spate.” Andrei e cunoscator in ale copiatului. M-a convins, acum mai trebuie sa iau bursa. Plec, dar nu inainte de a promite ca o sa ma intorc sa cumpar handsfree-ul.

Vasilica STRAT