La Casa de Așteptare a Sănătății

M-am trezit peste noapte cu o pizza stricată și un început de rinocer pe față. Colegii îmi spun că, pentru a beneficia de gratuitate la Clinica Studen­țească, trebuie să merg la ca­bi­netul medical din căminul C8 al Universității „Ale­xan­­dru Ioan Cuza”. Deși mă înca­drez în program, ușa-i în­cu­ia­tă și nu răs­punde nimeni. Domnișoara de la tria­jul clinicii mă lămurește: „Doam­na e într-o ședință, de-asta nu era ni­me­ni. Mergeți la etajul unu”. Aici aflu de la doctoriță că „tri­mi­terea de la cabinetul stu­den­țesc ori­cum nu te-ar fi ajutat cu ni­mic, tre­buie să fii în baza de date a CAS (n.r.: Casa de Asigurări de Sănătate) Iași”.

Îți dau dacă nu ești nebun 

Pînă să mă întorc de la bancomat programu-i gata, așa că merg la Policlinica cu Plată din Copou. No­rocul meu: aici consultația e mai ief­­tină cu 7.50 de lei. Doctorița mă avertizează că ur­mează să-mi prescrie un tratament „foarte dur și deloc recomandat per­soa­­nelor cu probleme psihice. N-ai așa ceva, nu?”. Mă gîndesc că nu-i cel mai bun moment să pomenesc de oca­­zionalele depresii, atacuri de pa­nică sau permanenta irascibilitate. „Nu, n-am nimic”, spun. Întreb totuși ce efecte au asupra acestui gen de persoană. „Orice problemă ai avea, ți-o accentuează”, mi se răs­pun­de scurt.

Sînt apoi sfătuit să fac tot posibilul să mă înscriu în baza de date a Casei de Asigurări de Sănătate din Iași pentru a beneficia de gratuitate la consultații și rețete compensate. Teo­retic, nu-mi trebuie decît o ade­ve­­rință de student și una de la Fisc, care să ateste că nu sînt salariat și nu am afaceri. „Trage de ei pînă te bagă în baza de date. Ei o să-ți ceară și să te radiezi de la doctorul de familie de acasă, dar astea-s șmecherii. Apoi o să-ți dea o adeverință, fără să te bage în baza de date, dar cu aia nu faci nimic, tot nu beneficiezi de gratuitate. Nu mai au bani anul ăsta și fac tot posibilul să te facă să plătești, dar e dreptul tău, ca student, să beneficiezi de gratuitate la clinica stu­den­țească”, îmi explică doctorița.

De la CAS am fost expediat re­pede, cum mă așteptam și fusesem aver­tizat: „Nu se poate, vă înscrieți în baza de date a Casei de Asigurări a orașului de unde sînteți și cu ade­ve­­rința de acolo beneficiați de gra­tui­ta­te”, îmi spune doamna cu un aprig chef de muncă în timp ce deja pri­vește persoana din spatele meu, su­gerîndu-mi subtil să plec.

Alergătura pentru obținerea gratuității e mai obositoare decît atunci cînd vrei să iei permisul de șofer, pa­șa­portul și cetățenia în Chile în același timp. Numai doctorița a fost cumsecade, oferindu-mi, pe lîngă rețetă, și două creme de la ea.

Fața a început să se vindece, aștept depresiile și banii de la părinți pentru pastile.

Ioan STOLERU