Jurnaliști în propriul film

„Aici este grupul celor de la jurnalism?”, întreabă o domnișoară blondă, care se apropie grăbită de grupul nostru. O urmează îndeaproape încă vreo trei colege, care întreabă din priviri dacă nu cumva au ajuns prea tîrziu. Este du­mi­nică, puțin trecut de ora 17.00, iar eu alături de Ionuț, colegul meu, ne-am dat întîlnire în fața Amfiteatrului III.12 cu bobocii de la jurnalism pentru a le povesti despre viața de student la Litere. La aceeași oră, doar că în alte săli, colegii noștri de la celelalte facultăți ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au fost mentori pentru studenții din anul I.

După ce am deslușit misterul grupelor și subgrupelor, a săptămînilor pare și impare, a cursurilor care se desfășoară în paralel, eu și Ionuț am devenit ghizi ai Corpului A și am luat-o la pas pe holuri, către Facultatea de Chimie. „Aici este sala III.11, iar după colț este III.10”, spunea Ionuț tare și rar, în timp ce din grup încă se mai auzeau zumzete despre orar. Am coborît două etaje, am trecut prin față la „Ștef” și am ajuns, după ce am mai coborît un nivel, la celebrul Amfiteatru P.1. „Știu că încă nu aveți cursuri aici, dar majoritatea examenelor le veți susține în această clasă. De exemplu, exa­menul de la cursul profesorului Stelian Dumistrăcel”, le-am șoptit cînd eram în holul pe jumătate întunecat, de la demisol. Nici nu am terminat bine propoziția, că deja au tăbărît pe mine o grămadă de întrebări. „Dar prezența? Prezența e obligatorie”, se aude o timidă din grup. Am mai zăbovit așa cîteva minute pe holurile din fața Amfiteatrului P1 pentru a pălăvrăgi despre cursuri, seminarii, laboratoare, puncte și credite, iar cînd am ajuns în Sala Pașilor Pierduți, eu povesteam despre Opinia studențească, iar Ionuț despre Asociația Studenților Jurnaliști.

Am ajuns și la Corpurile I și G, iar în spate la „Petru” ne-am oprit pentru a mai vorbi despre profesori, orar, practică, dar și să-i cunoaștem pe studenți. „Am făcut practică trei ani la un ziar de la mine din oraș și mi-am dat seama că îmi place această meserie”, spune o studentă brunetă, cu părul lung, iar o alta, blonduță și mărunțică, e decisă să prezinte știrile sportive. Spre deosebire de colegii mei, din anul al III-lea de la jurnalism, care au ajuns să fie studenți ai acestei facultăți pentru că „mi-am depus dosarul și la Drept, dar nu am intrat”, bobocii de anul acesta își doresc, cel puțin acum, să lucreze în presă, radio, televiziune sau în spatele camerelor de filmat. Spre surprinderea mea și a colegului meu, una dintre fete își dorea să prezinte o emisiune de folclor. „Ne putem face un post de televiziune. Avem programul complet”, a spus glumind Ionuț, înainte de a se îndrepta cu o parte dintre boboci, către concertul celor de la Vița de Vie.