Insomnia „Ziarului de Iași”

Vineri, 21.00. Redacția „Ziarului de Iași”. „Am zis eu că e prea lungă reclama la filmul ăsta. Păi el are o oră și zece minute și ei trebuie să acopere două ore și jumătate” se aude din biroul tehnoredactorilor. Din încăperile spațioase, abia se mai strecoară cîte o remarcă. În celelalte zile, agitația este mai mare, dar și vremurile s-au schimbat. „Nu e ca acum cîțiva ani, cînd făceam cîte 15 pagini de om”.

Pe holul întunecat, ușile se închid și se deschid lacom. Oamenii se mișcă precum fantomele, dar vorbele le sînt tăioase, scurte, aruncate la repezeală: „Luați prima pagină”, „Nu uitați să schimbați horoscopul”, „Să îmi trimiți poza pentru local”. Doar atît. Restul nu se aude. Este înghesuit într-o ferestruică mică, lipită de fața fiecărui calculator aflat în uz. „Messengerul a schimbat multe. Eu cînd am venit aici, era agitație, toți ieșeau din birouri, vorbeau între ei, se tamponau oamenii pe holuri. Acum, mă mir și eu, stăm aici în birou, nu prea vorbim între noi, cine are de discutat, discută pe Messenger sau chiar pe telefon. Agitația care era o dată nu mai este”, își amintește Claudiu Raus, redactor-șef adjunct al cotidianului.

În afară de el, după cele cîteva uși deschise pînă pe la trei dimineața, desenează casete, corectează texte sau încă mai scriu doi reporteri, tehnoredactori, secretarul general de redacție și corectorii. Nu observ nici o pungă pe sub ochi. „E încă devreme”, mă lămurește domnul Raus. Dar este și vineri, ziua în care angajații lucrează cu mai mult spor pentru a se pitula apoi pe ușă, aruncînd un „Noapte bună!” cu zîmbetul încă neconturat.

Pro TV, prietenul adevărat

„Faptul că nu ai un program fix te cam macină. Îți dă și a doua zi peste cap. Somnul este neregulat, iar dacă deschizi toate cărțile astea de trai sănătos, vezi că toți îți recomandă să te culci la o oră fixă, să mănînci la fel, dar eu nu prea pot”, spune redactorul-șef adjunct, în „toane bune” în seara asta. Așa e meseria. Într-o redacție, numai contabilii pleacă înainte de ora 17.00. Pentru ceilalți, dimineața se mută pe la orele 18.00.

Din biroul tehnoredactorilor, „Pig FLU is your friend” îți deschide ochii, să știi unde se ascund adevărații prieteni. „Dacă vei face și tu machete, numai pagina de sport să nu o ai” îmi sugerează Ciprian, unul dintre cei mai tineri tehnoredactori. În această cameră, frazele sînt mai lungi, însoțite de chiote, iar din televizor reclamele curg ca dintr-un izvor. Între ele, casete mai mici sau mai mari de text sînt conturate cu încredere, poze apar și dispar, titlurile cresc. Pe prima pagină a ziarului e „bomba. Îți spun, dar sigur nu mergi după aia la concurență?”. Zic „nu” și aflu secretul. De dragul acestuia, angajații „Ziarului de Iași” compun, în fiecare noapte, realitatea de a doua zi.

Lina VDOVÎI