În conflict cu iubirea

Ca să fii maestră a videochatului nu trebuie neapărat să fii trasă prin inel. La 1,70 și 63 de kilograme, cei care voiau să mă angajeze mă asigu­ră că multe fete plinuțe își fac foarte bine treaba și sînt apreciate. Mai mult decît atît, îmi spun că situația mea nu e chiar așa de gravă și că sînt fete de 90 de kilograme care fac bani frumoși după prestațiile lor. Sub un alt nume, mă fac interesată de job, însă îi pun să se gîndească la cîteva întrebări: Cum fac față fetele grasuțe și cum poți ascunde familiei tale că ai așa un job?

Cerințele din partea lor sînt des­tul de simple. Singurele lucruri pe care trebuie să le știu sînt să vorbesc un nivel mediu de franceză sau en­gle­­ză și să folosesc „cît de cît” un cal­culator. Le spun an­gajatorilor că vorbesc foarte bine franceza, engleza și la un nivel mediu spaniola și deja le atrag interesul să mă aibă în gru­pul lor.

Pînă la urmă „jobul” constă în apariția mea online pe o serie de site-uri la care românii nu au acces. Pri­ma dată pe un singur site, apoi, în funcție de cît de „bună” sînt, pe cît mai multe: „În timp se mai adaugă unu, două, trei site-uri, în funcție de cum cauți experiență”. Chiar dacă la început trebuie doar să stau pe chat, scopul este să atrag clienții în private chat unde trebuie de fapt să înceapă „munca” pentru care sînt plătită.

Ce facem cu părinții?

Vădit îngrijorată de faptul că părinții ar putea afla de asta, angajatorii mă asigură că nu este nici o problemă și că în primul rînd siteurile sînt blocate pentru clienții români, iar dacă am membri ai familiei prin­tr-o altă țară, ar putea să fie blocat ac­ce­sul și pentru acea țară. Și că pînă la urmă eu îmi aleg clienții așa că în acestă privință nu trebuie să am vreo grijă.

În ceea ce privește prestația, „show-ul” pe care trebuie să-l fac: „În 70/80% din cazuri înseamnă strip­­tease, la un moment dat trebuie să stai naked (n.r.: goală) în fața cli­en­tu­lui plătitor. Cel mai greu la vi­­de­o­­chat este să îi duci de nas cît mai mult timp fără «să le arați prea multe fruc­te»”, mă liniștesc așa-zișii mei angajatori. Dar dacă eu sînt dispusă să arăt cît mai mult, ei nu au nimic împotrivă.

Nici eu nu am avut nimic îm­po­tri­vă în a refuza să completez formularul pus la dispoziție pe siteul lor, așa că m-am gîndit că mi-ar fi mai bine să stau în banca mea, mai ales după ce mi-a spus că sînt clienți care cer „chestii pornografice”, și asta înseamnă să umplu coșul de fructe din cultu­ra proprie.

Alexandra ȘANDRU