Hendrix doarme in Taverna

Hand si Clubul Presei sint pentru cei slabi. Rockerii adevarati isi petrec noptile in obscuritatea din Taverna. Cei mai multi se cunosc intre ei si pot fi zariti in aceleasi grupuri, la aceleasi mese si purtind, in cea mai mare parte, cam aceleasi discutii.

Muzica ascultata este, prin excelenta, rockul. Calculatorul este liber aproape oricui pentru a adauga preferinte proprii in playlist, dar, cind vreunul face o greseala, e sanctionat numaidecit: “Poti sa pui ce vrei, dar fara mizerii gen Tu Cafe sau alte porcarii”, il atentioneaza Daniel pe un neinitiat, care a incurcat genurile muzicale.

Strainii se impart in “cocalari” si “pokemoni”. Primii sint, prin definitie, ingrati si ignoranti, pentru ca nu cunosc muzica si vin aici unde bautura e mai ieftina si, cred ei, rockeritele sint mai usor de agatat. “Pokemonii” n-au parasit inca  bancile liceului si imbratiseaza curentul rock pentru ca par mai

duri sau deosebiti. Uneori au nenorocul sa fie pradati de cite un grup indignat de “adevarati”, care isi simte teritoriul invadat si ramin fara sticle, tigari sau chiar prietene.

Sandu e client vechi. Ii plac toate melodiile si o arata. Nu conteaza ca masa e plina de sticle si clientii inca nu si-au terminat bautura. Nimic nu-i face mai mare placere decit sa omagieze artistii pe care-i admira tropaind cu bocancii in masa si mimind versurile.

Stoicismul de care da dovada este rezultatul anilor intregi de experienta in domeniu. Pentru ca, oricit de multa bere a baut in ultimele trei zile, se tine ferm pe picioare si, daca reuseste intr-un final sa cada, lucru care se intimpla foarte rar, masa mai subreda este de vina si nicidecum el. Cind e vorba de nopti lungi, numai cei caliti rezista pina la capat. Multi cedeaza sub greutatea fruntii pina dimineata si adorm. O noapte reusita se cunoaste atunci cind pot fi vazuti si cite patru tipi dormind “in retea”, unul linga altul, cu capul pe masa. Primul care se trezeste si vede lumina de-afara e cel mai deznadajduit. Cu doua ore inainte, avea o fata linga el, o sticla aproape plina si jumatate de pachet de tigari pe masa. Dar vestea cea mai proasta vine dinspre bar: “Gata, baieti, asta a fost ultima strigare!”

Ioan STOLERU