Frica mușcă din tineri

Fix la miezul nopții pe ușa de la intrarea în clubul Skin năvălesc cete de monștri. Este noaptea de Halloween și fiecare s-a costumat cu ce a avut prin casă și a ieșit să se dis­treze. Frică, distracție, agitație și gălăgie sînt cuvintele ce descriu seara. La intrare, petrecăreții sînt în­tîmpinați de un vampir și de o prin­țesă urcați pe picioroange, care salută invitații, purtîndu-i de mî­nă într-o lume la care au acces o dată pe an.

O fată cu un costum impro­vi­zat dintr-un furou satinat și o șap­că marinărească pe cap dansează a­lături de Dracula. Aproape de ei, îmbrăcat într-o salopetă albă și cu o mască de gaze pe față un băiat se plimbă dintr-un capăt în altul al clubului, fără un scop anume. Singur la bar, fără să pară a fi deranjat de aglomerație stă un alt Dracula, bînd pahar după pahar. La fel ca ei, marea majoritate a persoa­ne­lor din club este costumată în diverse personaje înfricoșătoare. În mulți­mea din fața scenei se de­pla­sează agale vampirul pe picio­roan­ge, ca­re îi sperie pe cei din club. Fe­te­le țipă și se înghesuie în spa­tele băieților de spaimă.

Pe decorul extravagant al clu­bu­lui se propagă umbrele celor din sală, mărind senzația de frică. În țurțurii de oglindă de pe tavan se reflectă luminile roșii care parcă îl colorează asemeni unui a­murg de toamnă tîrzie. Sîngele par­că le zvîc­nește în vene, iar de­co­rul ampli­fi­că nivelul adrenali­nei, în timp ce toată lumea dan­sea­ză încercînd să ignore frica.

Din cînd în cînd vine cîte un Joker de nicăieri și fiecare arătă ca cel autentic, făcîndu-te să te întrebi dacă sub stratul gros de ma­chiaj ascund nebunia ca­ra­cteristică personajului. Fețe albe ca varul cu ochii conturați cu negru se pe­rin­dă fără încetare prin fața celor pre­zenți. Parcă se află într-un ca­ru­sel al groazei, din care nu vor să co­boare. Senzația de frică în com­bi­nație cu efectele alcoolului și muzica ritmată nu pot fi ignorate. „Asta e singura noapte din an în care fetele pot ieși în pijamale pe stradă și arată bine”, țipă un pirat la prietenul lui. Cu bă­u­tu­rile în mînă, ei admiră fetele încorsetate care dansează ghidate de muzica e­lectronică.

Angajații clubului își fac loc cu greu prin mulțimea de oameni, încercînd să nu le scape tăvile cu băuturi în cap. Încărcați de un machiaj sinistru, cu tricourile albe gă­urite și pline de pete de vopsea roșie, asemănătoare sîngelui, ei arătă ca niște strigoi. În drumul lor către bar, se împiedică de fe­te­le care simt muzica cu ochii în­chiși, de parcă nu le păsa de nime­ni din jurul lor. În această agitație fiecare și-a găsit locul.
Cînd s-a crăpat de ziuă, ultimii strigoi ră­mași în picioare, ultimele prin­țe­se afectate de alcool și pira­ții ră­mași fără sticla de rom s-au tîrît spre case, doborîți de obo­sea­lă.