Fiecare cu stickul ei

Imi plac mie fetele, nu neg acest lucru, dar doar ca sa birfim, sa ne cumparam rujuri sau sa dansam in cluburi. La consiliere insa, am mintit de ma puneau ai mei sa fac matanii daca m-ar fi auzit. Aveam o problema: “Sunt pe invers, doamna. Imi plac fetele. Am chiar si o prietena”. Abia m-am abtinut sa nu izbucnesc intr-un ris beat. Dar nu am riscat. A fost intelegatoare doamna consilier. Nu au deranjat-o vrafurile de ziare prafuite sau paianjenii aciuati printre hirtii. Ba chiar a ferit o frunza uscata de pe scaun, si-a aranjat parul si m-a intrebat care imi este problema. Avea privire de cotofana si un zimbet de vinzatori de produse Avon. Pina cind i-am zis cum sta treaba.

Un minut de pauza. “Prietenul meu cel mai bun”, unicul care stie de relatia noastra, tocmai se asezase mai comod. “Am venit cu ea, ca are emotii mari”, “e prima mea consiliere” adaug eu, cu glas moale. Abia a reusit sa ma priveasca cum trebuie. Adica nu cu ochi bulbucati. “Am inteles…”.

Problema era ca nu ne vedem prea des. “Intelegeti, ea e membra a unei organizatii, plecata aproape tot timpul, si in plus, a mai avut si un prieten. Adica un baiat”. Nu stiu cum sa ne salvam relatia. Nu sintem impreuna decit de citeva luni, ne-am apropiat la mare si ne este inca rusine sa recunoastem. Dar pasiunea izbucneste. Lumea ne vede si ne birfeste pe Messenger. Eu o iubesc, dar ea e prea ocupata cu proiectele ei si nu imi ofera timpul necesar.

Nota zece pentru teorii: “un consilier niciodata nu va oferi solutii, el doar diseca problema”, “nu este de ajuns o singura sedinta” si, mai ales,  “trebuie sa fie si cealalta persoana din cuplu prezenta”. Numai ca cealalta persoana era probabil iarasi in deplasare.

“Sa nu va intilniti doar pentru placeri!”

“Consilierea” a durat mai putin de o ora. Din zece in zece minute, privirile ni se intilneau, una mai ametita si cealalta mai “indragostita”.  Imbicsirea cu clisee a dat rezultate: peste 20 de minute aproape atipisem. “Rabdare, timp si intelegere, se va intoarce ea la tine. Dar poate are inca dubii, poate nu stie ca tii la ea atit de mult, poate…”. Am pierdut firul. Tot felul de supozitii si de intrebari retorice. Pentru ca e “inca absolventa”, fara certificat de libera practica, consultatia a fost gratuia. Slava Domnului, n-a trebuit sa merg intr-un alt capat de oras pentru a mi se spune ca sucul Coca- Cola are cofeina. “E o alta mentalitate, domnisoara, dar nu trebuie sa-ti fie rusine. Si trebuie sa lupti pentru relatia voastra, sa nu va intilniti doar pentru placeri”.  M-a avertizat, totusi, ca, trebuie sa gindim in perspectiva, la momentul in care va trebui sa intemeiem o familie: “Daca vrei o casa si copii, ai nevoie si de cineva care sa vina “cu stick-ul””. O indrum spre iesire, “pe scari in jos si usa e in fata dumneavoastra”, gindindu-ma ca, daca unii au nevoie de stick, altii au nevoie de atestat de psiholog inainte sa dea sfaturi.

Lina VDOVII