Dragobetele dansează-n Cannabis cu fetele

„A taste of Dragobete”, așa se numește petrecerea la care și-au dat interested sau going studenții Erasmus abia ajunși în oraș, ațîțați de descrierea unui eveniment de pe Facebook ca­re spunea că fetele vor fi sărutate de Dragobete vineri seara, în Cannabis. Bairamul n-a început la ora anunțată, ci cu 30-40 de minute mai tîrziu, cînd a coborît din taxi și-ultimul grup de stu­denți străini.

În fața clubului, pe la 23:30, o să observi cum unul dintre paznici face un pas înainte și-ntreabă o Asie mai mică – „a­veți optîșpe ani fetele?”. Șirul de priviri confuze și umerii ri­di­cați în semn de întrebare îl ajută să-și dea seamacă nivelul lor de limbă română e direct proporțional cu nivelul lui de limba en­gleză și c-ar fi mai bine, prin urmare, să le lase să intre așa, că doar spunea băiatul de la bar că-i petrecere pentru studenții din străinătate. Le zîmbește, cu un aer curtenitor, și apoi le face tac­ticos semn să intre.

Cînd urci cele cîteva trepte sculptate într-un semiîntu­ne­ric obscur, te miști c-un entuziasm împrumutat de la niște stu­denți îmbrăcați la cămașă albă și posesori ai unui accent, indubital, italian. Cum ai terminat de urcat, vezi că ai înainte barul, un­de o tipă roșcată se uită fix în ochii tăi ca pentru a-ți configura pro­filul de petrecăreț – „da, fata asta o să ceară vin alb și-apoi o s-o dea pe cocktailuri; n-are iubit”. Te gîndești pentru un minut dacă să te-așezi pe partea stîngă sau dreaptă și te trezești fo­to­grafiată lîngă un portughez, cu care-mparți un balon roz, în formă de inimă. În jurul tău, numai stîlpi îmbrăcați în lu­mi­ni­țe albe și-aranjați alandala printre canapelele din mușama roșie care-ți zgîrie retina, într-un fel care amintește de scîrțîitul cre­tei pe tablă. Multe fuste și doar doi-trei băieți – și ăia mai scunzi decît ai fost tu vreodată.

Baloanele de pe jos, în formă de inimă, sînt ca niște mon­ștri mici care te-amenință cu pusul vreunei piedici, dacă-i ignori. O fată cu bucle blonde se ridică de la masă și-ncepe să dan­se­ze. Cînd a apărut toată puzderia de fete care fac vesele pi­ru­ete, uitîndu-se hoțește după Dragobete, nu știi. Te-ntrebi dacă be­rea pe care o ai în mîna stîngă este a doua sau a patra. Nu con­tează, de fapt, mai ai pînă s-ajungi la ultima.

E-aproape 4 dimineața, pe tejgheaua de la bar – trei sticle de bere, toate goale. Baloanele au fost sparte, inimile s-au așe­zat înapoi în piept, iar colegul ăla de la Poli care n-are curaj să vorbească cu fetele de nația lui, pozează aici în figură de Don Juan. E plin, de fapt, de studenți români care-și caută pe­rechea – „Hi, I m Dan and I like you”, spune c-un glas languros un tip din spatele meu, înainte să plec. Erasmușii petrec românește, toată lumea dansează cu toată lumea și-un slogan mai vechi ți se decupează înaintea ochilor – Dragobete connecting people.