Din bar în puț

Aterizăm din greșeală mai de­vre­me decît am stabilit. Dar asta e numai bi­ne pentru mine și Iulian, așa am reu­șit și noi să ne pregătim cît de cît pentru ceea ce speram că va fi o noapte cu pa­hare pline. Cîte ceva de la un fast-food să ne umplem stomacurile, un con­cert în aer liber pe Lăpușneanu și parcă eram cît de cît pregătiți de a ne intoxica cu alcool.

Odată ajunși la bar, ne așezăm la o masă, iar eu încep să-mi arunc ochii după locul în care o să jucăm pseudo ping-pong-ul. Un tînăr cu o barbă ca a unui duhovnic și prea multă energie ne înscrie pe o foaie, „deocamdată sîn­teți numai voi și s-ar putea să trebu­ias­că să jucați unul împotriva ce­lui­lalt”. Dintr-un grup gălăgios de la o masă mai îndepărtată, se semnează una din fete, încurajată de prietena ei, „Hai Sabina, am văzut că te-ai antrenat deja”.

După cîteva runde în care am stat ca spectator, îmi aud în sfîrșit numele. „Urmează Paul împotriva lui Cătălin, deci puneți berile jos și țigările la bu­ze”, anunță același băiat energic. În fața me­selor mă așez eu și un bărbat de aproa­pe 40 de ani, cu șapca purtată invers și cu privirea fixată pe ținta lui. Noro­cul meu, am dat din runda întîi peste un veteran al jocului. O monedă arunca­tă în aer decide ca adversarul meu să aibă prima încercare spre cele zece pa­hare cu apă așezate în formă piramidală în fața mea. După ce mingiuța de plastic este respinsă de pe masă în pal­ma mea, încerc și eu să punctez dar, ca la fotbal, a luat efect și dusă a fost. Că­tălin, lipit de masă și cu brațele întin­se pînă aproape la jumătatea terenului, nimerește într-unul din pahare, iar eu sînt nevoit să beau o jumătate de cană de bere.

Mai tîrziu ajungem pînă în mo­men­tul în care am băut un litru din PET, iar adversarul meu doar o cană și pe masă se vede o imagine dispropor­țio­na­tă. Eu cu un singur pion iar Cătălin cu șapte. „Ce joc e asta mă, ce bătaie își ia ăla în negru”, se aude un zum­ză­it din public. Bila ajunge din nou la ad­versarul meu iar acesta face o ultimă aruncare, mingea zboară prin aer, ate­ri­zea­ză în pahar și se rotește de două ori în jurul marginii. Dar cum soarta n-a fost de partea mea, măcar berea a stat li­pită de mine.

Paul ANDRICI