De pe sine, direct la sprit

Radio Trinitas in surdina, miros de vin si praf destul pentru a “ajuta” un astmatic sa aiba o criza. La “terasa verde” de linga gara principala se dezmortesc de dimineata prietenii de drum. Localul este impartit dupa regulile europene: fumatori si nefumatori.

Daca vrei intimitate, iti poti petrece zorii zilei de unul singur, aproape de bar, fara fum de tigara. Dar daca esti viciat trebuie sa ai in dotare o haina groasa si fular, stai linga usa mai mereu deschisa ca sa simti aerul adus de calatorii C.F.R.-ului. Dintr-o politete excesiva, as zice eu, la fiecare 10 minute esti intrebat de “sanatate”: “Aveti un foculet? Dar de unde veniti? Sinteti darnica cu o tigara?”. Comanda se face la bar. “Cafea avem doar asa” si imi arata un bol pe jumatate plin. Se pare ca doamna, suparata ca ii termin toata portia pentru cei de pe ruta Vaslui- Iasi, a omis sa-mi spuna ca licoarea este rece si fara gust.

O cafea, pentru ca tii cu Stolojan

Cit despre vechile tactici de a cuceri o femeie intr-un local, acum se merge pe politica. Oricine il stie pe Basescu si pe Iliescu, restul de politicieni sint doar de umplutura. Un domn cu palarie, fumator de tigari rusesti, pretinde a fi cunoscator: “Am sa-l votez pe Stolojan sa iasa presedinte, iar Basescu prim-ministru”. Un altul ii atrage atentia, “Te dai destept aici, ca sa te placa doamna”, spune tare, aratind inspre mine. Nu mai au nevoie de acceptul meu, cu Basescu drept replica de agatat, cei 4 indivizi se asaza cit ai clipi la masa mea. Iar respectul client-barman nu ai cum sa nu l observi atunci cind: “Doamna da ia pune tu ceva mai vesel”, spune Ghita femeii de dupa bar. Schimba frecventa si spune iritata: “Mata ii comanzi nevestei acasa, nu aici la mine in bar”, chiar daca se conformeaza. Dupa ceaiul cu aroma de cafea baut impreuna cu noii prieteni de la Suceava, primesc cadou “de anul nou” o iconita cumparata din tren, “sa ma ajute in viata”.

Dupa ce am recapitulat toata situatia politica, o ora jumatate de stat printre calatori imi este de ajuns sa ma conving ca cele mai bune amicitii se leaga in tren si ca nu trebuie niciodata sa crezi in replica “il bem pe asta si mergem”.

Adriana ZAVOI