Cu ochii la panou

„Îți place să te dai artistă, nu?”, se aude de pe tușă o voce pusă parcă pe harță. În astfel de ocazii cu rost de haz, fair-play-ul pare să nu mai conteze și sala răsună îndată de un rîs forțat. E lesne de înțeles că bîrfele au mereu alt gust dacă sînt împărțite în grup și de aceea Marina nu se sinchisește de gluma îndrăzneață a co­le­gei sale.

Driblează vioi în continuare, de parcă ar vrea să înțeleagă cu toții că înălțimea ei nepotrivită pentru a­cest sport nu o face mai puțin energi­că.

Pentru două ore, Alina, Sorana, Beatrice, Clara, Gabi, Adelina, Ma­rina, Claudia și colegele de te­ren au renunțat la farduri, tocuri și miș­cări grațioase și încep în for­ță an­tre­namentul. Încăperea rece, cu ecoul ei neprietenos și urmele vineții lăsate de mingi pe picioarele lor zvelte, nu par să fie pentru cele unsprezece bas­chetbaliste un motiv destul de bun încît să nu se prezinte în fiecare mier­curi după-amiază în Sala Sportu­ri­lor.

Căpitanul de echipă știe foarte bi­ne mersul treburilor și printr-o bă­taie de palme își adună colegele în jur. Dacă la început încălzirea pare o ședință foto în care cele unsprezece sportive încremenesc pentru cîteva secunde în poze drepte și fără expresie, spre final exercițiile se transfor­mă în mișcări timide de contorsio­nism.

De parcă instinctele de baschet­­balist răspund numai la zgomote stridente și sacadate, runda de exerciții este întreruptă fără veste de fluierul an­tre­norului. După ce elasticitatea a fost verificată și mușchii pre­gătiți, es­te rîndul vitezei și al coordonării să fie puse la încercare. „Clara, nu fi le­neșă, ține blocat cum trebuie!”, se au­de vocea plictisită a antrenorului, care, sătul de atîta plimbat cu mîinile în șold, mai ceva ca o mătușă nemul­țu­mită, ia un loc lîngă mine. „Ești cam scundă pentru baschet, nu crezi?”, mă întreabă acesta cu vădit interes. „Mama m-a trimis aici. Zice că o să mai cresc dacă joc un timp baschet”, vine răspunsul meu deloc inspirat. Nu are timp să mă încurce cu alte în­trebări, deoarece se grăbește să o aver­tizeze pe fata cu pielea ciocolatie că „your defense is no good, no good”.

Antrenament pe repeat

Nici colegelor de teren nu le mer­ge mai bine: fie că execută „prea mult dribling” sau că nu sînt „cu ochii la panou”, antrenorul are cîte o nemulțumire pentru fiecare. În astfel de cazuri, baschetbalistei cu înălțime de balerină nu de puține ori îi scapă printre dinți o înjurătură îndîrjită. Tre­buie să ai nervi tari dacă ești mică de înălțime și te încăpățînezi să joci bas­chet, așadar e mai bine să mă mut în sala alăturată, unde „un movimiento senzual” a fost uitată pe repeat.

Elena GHERASIM