(Z)buciumul lui Bachus

Nea’ Ilie poarta basca pe-o ureche. Ager ca in tinerete, se invirte ca titirezul in jurul bazinelor pline cu vin la fermentat, le descinta si le cinta, doar, doar s-o face o productie mai buna ca anul trecut. Parul alb ii iese zurliu de dupa margini ca niste crengi de zarzar in floare, primavara. Ochii mari, blajini il fac sa para o bunicuta cu mustati ce-si mustra nepotii din prea mult drag. Nu are uniforma, doar cizme albastre de cauciuc si un sort de nailon pe care il foloseste in timpul serviciului.

La fabrica de vinuri Bucium din Iasi miroase tot anul a drojdie. In cramele bine pazite sub lacate zdravene zac mii de sticle la invechit iar zeci de butoaie asteapta cuminti ca cineva sa le umble la canele, sa le mai ia din povara. “Cea mai buna productie a fost acum cinci ani. E o intreaga poveste in producerea vinului, il trecem de trei ori prin zdobitor. Prima data iese vinul de calitatea I. Dupa aia iese cel cu mai putine valori nutritive. A treia oara scoatem tuica din borhot, care are cele mai multe grade.” Pina la zdrobitor, Nea’ Ilie  urmareste ca strugurii din remorci sa fie curati, fara frunze, crengi si alte buruieni care pot schimba gustul vinului. Uita adesea sa-si scoata miinile din buzunar, parca le-ar ascunde de priviri indiscrete. Rasufla usurat si spune ca ce a fost mai greu a trecut. Acum ramine sa vada rodul muncii si rodul boabelor mustoase.

Client si la locul de munca

De cind lucreza la fabrica de vinuri nu a mai avut pe masa altceva. La Pasti, la Craciun si in celelalte zile in care nu-i sarbatoare, a ciocnit mereu Bucium. Si nu orice fel de vin, doar Feteasca Alba veche si spumant cu bule. Acesta din urma trece prin alt proces: “Pentru ca sa obtinem vin spumant, nu spumos, ca ala este altceva, ala este vin tinut mult timp la invechit in sticle intoarse la intervale de timp, deci ca sa obtinem spumant trebuie sa facem in felul urmator: pentru spumantul roz, din vinul de baza pus in cisterne metalice de presiune se face o vinificare din vin alb si o vinificare din vin rosu.

Formule magice

La prelucrare se asigura o protectie antioxidanta a mustului cu doze mici de dioxid de sulf, adica 50mg/kg.” In explicatiile lui tehnologice se simte ca acasa. Vorbeste cu o siguranta de parca l-ar intelege o lume intreaga iar datul din cap ar convinge si cel mai “Toma necredinciosul” dintre neinitiati.

El supravegheaza intreagul  proces tehnologic, pina la momentul degusta-rii. Atunci trage aer puternic in piept, deschide ochii mari, invirte paharul pe la nas si gusta. Dupa verdictul lui pun altii eticheta.

Paula SCINTEIANU