Vechea greacă se-nnoiește

1001 de chipuri Niciun comentariu la Vechea greacă se-nnoiește 75

Îl urmăresc cum își așază cu ma­re grijă pe peretele de culoarea piersicii „copiii”, în timp ce le vorbește. A­șa își numește el icoanele pe care le-a pictat și de care a prins drag. „Sînt atît de fragile, încît mi-e frică să le și privesc, ca nu cumva să se di­strugă. Mă uit cum iau viață, de la pri­mul colț pictat pînă la ultima scli­pire din ochi.” George Ghineț e stu­dent în anul al III-lea la Artă Sacră tocmai pentru că îi place să contemple arta.

Îmi mărturisește că a venit la Teologie nu pentru a fi preot, ci pen­tru că asta a simțit că trebuie să fa­că. Și nici nu i-ar plăcea să profese­­ze chiar dacă ar cîștiga mai mult. Și tatăl lui este restaurator și are chiar un mic atelier în care lucrează de zor, dar nu a vrut să îi calce pe ur­me. „Îmi spunea că e de ajuns un sin­gur membru din familie care să facă asta, că e mult de muncă. Dar eu con­sider că pentru a picta nu îți tre­buie neapărat talent, doar multă prac­tică te ajută să perseverezi.” Pe de altă parte, mama sa își dorea de cînd era el mic sa fie polițist, „pentru că îi plac uniformele”, dar se pa­re că n-a reușit niciodată să-l îndese în vreo una. Asta l-a făcut olimpic la pictură, atunci cînd era elev la Li­ceul de Arte. Lui nu i-au trebuit ba­nii pe care i-a primit ca premiu, ci doar recunoștința că a facut ceva pen­tru comunitate. Iar dacă fiecare a­re după cum își așterne, așa nici el nu apelează la ajutorul lor, decît poa­te pentru un sfat.

O pauză, o carte

„O icoană restaurată înseamnă cre­­area unei copii fidele a origina­lu­lui. Nu pictăm direct pe icoană, pen­tru că nuanțele nu coincid, și cu atît mai mult calitatea lor. Ne întipărim în minte ceea ce trebuie refăcut, iar a­­lături, pe o pînză, reproducem par­tea lipsă. Altfel, am distruge ceea ce a fost contruit acum zeci de ani”, îmi înșiră pas cu pas arta conceperii u­nei replici fidele. Îmi măr­tu­ri­seș­te că un lucru avantajos este progra­mul flexibil care îi permite să mai a­mîne conceperea unei lucrări. „Fac cum pot și cît pot. Și cum îmi place să pictez de obicei dimineața, îmi per­mit să mai iau pauze ca să repar și cărți mai vechi. E migălos la tra­dus, mai ales din greaca veche, dar mă simt satisfacut cînd îmi duc pî­nă la capăt mun­ca”. Acum, cînd termină facultatea, se gîndește să op­te­ze pen­tru bursa în res­­taurări la Vatican. Concurența es­te ma­re, dar George crede că locul lui e pus deo­parte. Iar dacă Mi­chel­an­ge­lo nu vrea să îl cu­noască încă, se va în­toar­ce la Ma­damme Tussauds, un­de merge în fiecare vară să lu­cre­ze ca ghid de ar­tă. Mă­car figurile de ceară să îi fie muze de regăsire.

Iustina AMBRONO

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top