Studenție într-o doză de Red Bull

Își pregătește cu gesturi mecanice ceaiul de plante adus în grabă de chelneriță. Fumează și mă privește deschis în ochi, încercînd stîngaci să spargă gheața. „Păi, mie mi-a plăcut să mă implic într-o grămadă de acti­vi­­tăți încă din liceu. Nu suportam să pierd timpul ca alții, jucînd Counter Stri­ke sau altceva.

Am scris la revista șco­lii, am fost la olimpiade și tot res­tul și eram catalogat ca purtătorul de cu­vînt al clasei”, îmi spune zîmbind. Bog­­dan e în anul al II-lea la jurna­lism, pentru a doua oară. S-a hotărît să dea la Jur­nalism cu o seară înainte să se termi­ne înscrierile și nu-i pare rău, cu toate că detestă să scrie la co­man­dă. „Îmi place să interacționez cu oa­­me­nii, cred că asta e frumusețea rea­­lă a meseriei ăsteia.

Și jobul la Red Bull m-a ajutat mult în privința asta. Am cunoscut oameni, culturi și am a­vut șansa să iau propriile decizii și să rea­li­­zez eu dacă îmi fac treaba bi­ne sau nu”. Ultimii doi ani au fost o aven­tu­ră. Din anul întîi s-a angajat la Red Bull, unde lucrează și acum, oca­zie cu care a colindat toată țara „dînd aripi” și doze de Red Bull per­soa­­nelor care au nevoie de mai multă e­ner­­gie.

Așa a ajuns la raliul din Da­kar, a condus prin toată țara și a rep­re­zen­tat Ro­mânia ca student brand manager la competiția Paper Wings de la Sal­z­burg, anul trecut. „Pentru mine, să merg la Hangarul 7, a fost o experi­en­­ță unică. A meritat să chiu­lesc atît de la facultate și să pierd o par­te din mo­­men­tele clasice ale vieții de student Am cunoscut studenți din 85 de țări și am avut contact cu o grămadă de culturi și idei”. Și le-a îmbinat des­tul de bine, pînă și-a luat al doilea job. Pe la mijlocul anulu al II-lea, s-a an­gajat la Radio Hit, unde a realizat ce înseamnă să lucreze de la opt la opt, să nu mai aibă timp de cursuri, de ieșiri cu prietenii și să fie sunat în timpul conferințelor de presă pentru a merge să împartă doze de Red Bull. „Au fost cele mai stresante patru luni din viața mea, care m-au costat și a­nul la facultate, pe care îl repet a­cum”.

Adevărul e că nu-i pare rău. Vor­­bește entuziasmat despre toa­te lu­cru­rile pe care le-a făcut în ul­ti­mii doi ani și îmi mărturisește că încă nu știe sigur ce ar vrea să facă pe vi­i­tor. Își descrețește fruntea și respiră a­dînc, scăldîndu-și privirea în ceaiul re­­ce. „Aș fi putut să le îmbin pe toate dacă, probabil, aș fi fost mai organizat. Cam asta e prima regulă”.

Acum nu vrea decît să treacă mai des pe la facultate și să își găsească un al doilea job care să nu-i răpească atît de mult timp. Se gîndește să-și fa­că un blog. Dar unul profesionist, bazat pe o nișă clară și pe marketing. Încă nu știe sigur . Cert este că ar vrea să îm­bi­ne ma­turitatea acumulată pînă acum cu ce i-a mai ră­mas din puștiul care era înainte să se arun­ce în tot amalgamul de activități în ca­re s-a implicat pînă acum. Ridică din u­meri stînjenit: „Știu că o să pară cli­șeu dar, vreau să am ce povesti ne­po­ți­lor, într-o zi”.

Alexadra PANAETE