Sfatul Țării, din facultate

Fie ploaie, fie vînt, tinerii ba­sa­ra­beni serbează unirea cu România negreșit. Du­mi­ni­că, 27 martie, un grup de zece studenți și elevi proaspăt treziți din somn așteaptă să plece spre Bâr­no­va, unde, la Biserica „Sfântul Ioan Boteză­to­rul”, este îngropat Ion C. Inculeț. „Ce trebuie să rețineți este că el a fost președintele Sfatului Ță­rii (n.r.: organul legislativ al Re­pu­bli­cii Mol­dova, care a pro­cla­mat în 1918 u­ni­rea cu România) și a jucat un rol semnificativ în u­nire”, ne spune Dan Caranfil, pre­șe­dintele Aso­ci­ației Tinerilor Ba­sa­rabeni (ATB), imediat cum a­jun­gem în Bârnova. Apoi roagă pe fiecare să ia cîte o floare. „Și să în­cer­căm să folosim in­strumentele pe care le avem acum, cum ar fi U­ni­u­nea Eu­ro­pea­nă, pentru a mai a­pro­pia aceste do­uă ma­luri ale Pru­tu­lui”, continuă tî­nărul.

Unirea mică

Ajungem în fața bisericii exact cînd începe-a ninge mai tare și un bărbat să bată toaca și Dan ne spu­ne cum facem: „cum intrați în stîn­ga este mormîntul soției lui Inculeț iar în dreapta e al lui. Fetele pun florile la mormîntul ei iar noi vom pune la al lui. Haideți”. Și înăuntru, în biserică, tînărul preot ține slujba de duminică, la sfîrșitul căreia ia cu­vîntul profesorul Ioan Berghia, care mulțumește tinerilor că n-au uitat de semnificația zilei de 27 mar­tie și spune că flacăra care s-a năs­cut la data aceasta, acum 93 de ani, „nu se va stinge cu una, cu două”. Apoi, o scurtă cuvîntare este ținută și de Roman Cernelea, membru ATB, după care preotul spune că încurajează astfel de întîlniri, atît aici cît și în Moldova.

Vizităm succint și casa lui In­cu­leț, la cîțiva pași de biserică, tran­sformată acum într-un centru so­cial, după care Dan conclu­zio­nează că „pînă acum am comemorat, a­cum hai să sărbătorim” și ne urcăm înapoi în microbuzul care ne duce la Iași, către apartamentul un­de ne-așteaptă vinul roșu, pulpele și aripioarele de pui. Cu siguranță, da­că a­re să fie o nouă unire, de aici va por­ni, apartamentul de lîngă Billa unde, în cuget, pofte și simțiri, s-au unit un român și cîțiva mol­do­veni.

Ioan STOLERU