Povești la capăt de linie

Noroc de abonamentul studențesc. Altfel nu ne-am fi plimbat cu tram­va­iele timp de cîteva ore pentru a-i întîlni pe nebunii care vorbesc singuri sau bătrînele care, deși nu se tem de gripă, în ruptul capului nu te lasă să deschizi un geam. De asemenea, n-ar fi țipat la noi blon­da prinsă fără bi­let. Călătoriile cu tramvaiul rămîn, pentru ma­jo­ritatea, ocazia de a a-și pune căștile în urechi pentru a-i ignora pe ceilalți călători. Altora le este frică de gripă. Romanticii însă se iau în brațe și nu își dezlipesc ochii de la geam. Ei știu cel mai bine cum arată Iașul prin geam de tramvai la orice oră din zi sau noapte.