Pictorul de la taraba cu ziare
1001 de chipuri 26 noiembrie 2012 Niciun comentariu la Pictorul de la taraba cu ziare 0’Nea Telu pictează, scrie, face sport, se pricepe și la muzică, film, literatură, dar cel mai bine stăpînește presa. Știe zilnic care sînt cele mai importante știri, din ziare dar și de prin cartier. „Primul loc unde trebuie să mergi cînd ajungi într-un oraș e chioșcul de reviste și primul om pe care trebuie să ți-l faci prieten e cel care vinde acolo. El știe tot ce mișcă, iar dacă nu știe, află”, spune bărbatul cu barba căruntă, dar cu ochii de un albastru viu. Lucrează la taraba cu știri calde de mai bine de opt ani. A început dintr-o întîmplare, după ce a ținut locul unui cunoscut pentru trei zile.
Înainte de asta însă îi controla pe cei care vindeau presă, zilnic, pe bicicletă. Trebuia să vadă dacă „nu miros a băutură, dacă sînt la treabă sau dacă nu fac și alte afaceri”, îmi împărtășește ’nea Telu. Nu e străin de nici un subiect și, în timp ce-mi spune că cinematografia din România e pe moarte, pregătește trei ziare. Îmi explică de ce abia după ce un bătrînel îi întinde șase lei, ia vraful de pagini tipărite și începe să-i povestească de un cutremur din California. A ajuns să cunoască gusturile clienților dar și poveștile lor de viață pentru că „mereu vreau să învăț ceva nou”.
Cînd nu este însă în spatele tarabei bărbatul pictează. Nu l-a învățat nimeni să plimbe pensula pe pînză ci a fost autodidact, cum îi place acestuia să spună. A încercat doi ani la rînd să intre la Facultatea de Arte după liceu, dar nu a avut noroc. Nu terminase nici o școală cu profil artistic și nici nu a avut artiști în familie care să-l pregătească, iar „pe vremea aceea era o bătaie incredibilă pe locuri”. Pe lîngă asta își amintește că nici nu a stat toate cele opt ore ale examenului în sală pentru că „aveam o piesă de teatru de văzut”, spune el rîzînd. Este nemulțumit însă de tinerii de azi, de cunoștințele acestora și activitățile lor din timpul liber. „Cînd eram eu tînăr umblam, ne agitam. Mai făceam și fotbal și handbal, șah, scrable, mergeam la film, la teatru, făceam muzică. Încercai de toate și vedeai ce-ți place”, spune ’nea Telu dezamăgit.
Cu toate acestea, toți elevii de la liceul de sport de alături și o parte dintre studenții din Tîrgușor îl știu și le este prieten. Le mai împrumută cîte un ziar dacă orele sau cursurile se anunță mai lungi, le mai dă și „pe cont” cîte un pachet de țigări, un bilet RATP, prezervative sau gume de mestecat și îi ajută mereu cu sfaturi dacă aceștia le cer. „Mă pricep la orice, iar dacă este vreun lucru la care nu mă pricep sigur m-a interesat și am citit despre el”, se dă bărbatul drept exemplu după ce un elev de liceu care a venit după un pachet de gume n-a știut să răspundă la o întrebare de cultură generală.
Nu se consideră bătrîn, ci doar un pic înțelept dar, zice el „ăsta nu-i un lucru bun. Înțelepciunea nu-mi dă de mîncare și nu face bani. Doar te face să gîndești, iar în ziua de azi asta nu-i bine.”
Andrei MIHAI









Adaugă un comentariu