Paznicul de buletine

O luna cap coada de cind are acest post. 24 de ore din 36, cu 500 de studenti la bord si un borcan de zacusca pe zi. Nea Nelu nu si-a imaginat vreodata ca va ajunge portar de camin. Inainte de a se angaja la universitate a lucrat intr-o fabrica. Vopsea ciorapi si avea un salariu de sase milioane. “Dar era prea obositor, domnisoara. La un moment dat nu mai dadeam randament”. In plus, si fabrica a dat faliment, iar banii pentru 5 luni si jumatate de munca nu i-a primit nici astazi.

“Sa-i vezi cum injura si cite fac pe aici…

“Daca imi spunea mie vreodata cineva ca o sa ajung paznic de camin, il dadeam cu capul de pereti”, marturiseste barbatul cu sapca neagra, asezata ferm in virful capului si cu spatele drept, ca in armata. Vorba nu ii este incaruntita ca parul. Camasa de culoare visinie nu are nici o cuta. “Nu am facut facultate, pe atunci erau doar scoli profesionale si invatai sa faci ceva care sigur iti folosea in viata, da acum…” Ii pare rau cind ii vede pe studenti chefuind in fiecare noapte, dupa regim. “Multi dintre ei vor ajunge demnitari, juristi, poate ne vor conduce tara, si sa-i vezi cum injura si cite fac pe aici…”

In camaruta amenajata modest, singurele accesorii care se schimba permanent sint buletinele studentilor veniti in vizita. Nelu si-a adus un calorifer electric de acasa. “Este prea frig noaptea. De-ati sti ce curent se face si cit de tare inghet eu aici”. Doua scaune acoperite cu paturi albastre, o masa cu icoane si cu o poza cu Bruce Willis si registrul de evidenta. “Eu aici am toate datele. Cite serii de buletin si cite CNP-uri am eu aici, nimeni nu mai are atitea. Daca dispare ceva din camin, vine politia si ii gaseste imediat pe toti cei care au trecut pragul in ziua respectiva”.

“Is foarte rai studentii astia de azi”

Nu ii place munca asta. Niciodata nu a crezut ca studentii pot fi atit de rai. “Pe vremea mea, nu era asa ceva. Sa bei tu, domnisoara, pina cazi in coma alcoolica, sa chefuiesti in fiecare noapte, sa vii cu baxuri si baxuri de bautura. Este imposibil”. Pina pe la trei dimineata, cind spiritele se mai calmeaza si bautura adoarme petrecaretii, abia atunci Nelu respira mai usurat. “Stiu ca politia a plecat, studentii dorm. Ma apuc sa matur pe scari, ca ma gindesc la femeile de serviciu, care vin dimineata. Daca ar sti acestea cite sticle de bere si cita murdarie e pe aici, s-ar lasa de meserie. Asa, eu string totul pina vin ele”.

A fost instruit sa le vorbeasca frumos studentilor, nu are dreptul sa ii bruscheze. “Citeodata ma bag intre ei si sint sigur ca acus vor sari cu totii la bataie”. In cazul in care apar probleme, trebuie sa sune la politie. “Dar nici politia nu face nimic. Is foarte rai studentii astia de azi. Beau, injura, chefuiesc, nu stiu cind mai invata ceva”.

“Nea Portar” ii asculta pe toti din camin.  “Este foarte obositor sa stai 24 de ore. Uneori stau si mai mult, din tura colegului”. A portarului ce-si prepara cafeaua de acasa si si-o aduce intr-o sticla de Cola. “Iar mie nu-mi face cinste niciodata”.

Lina VDOVII