Omul care se joacă cu muzica regilor

1001 de chipuri Niciun comentariu la Omul care se joacă cu muzica regilor 25
Omul care se joacă cu muzica regilor

În a doua zi de mărțișor, pe Stra­da Lăpușneanu, se aude o voce dul­ce acompaniată de sunetul de chi­ta­ră care îndeamnă trecătorii „Don’t worry, be happy!”. Doi tineri in­ter­pre­tează piesa, așezați pe o bancă în­călzită de razele soarelui, iar la picioarele acestora o cutie de bijuterii stă ca o carte deschisă unde în loc de file se adună bancote și monede ca semn de mulțumire pentru „ferici­rea” dăruită.

Matei este student în anul al trei­lea la Facultatea de Psihologie şi Şti­inţe ale Educaţiei de la Universi­ta­tea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar pe băiatul de lîngă el l-a cunoscut doar cu cîteva clipe mai devreme. Îl cheamă Samuel și a venit de la Pa­ris acum trei ani ca să studieze me­di­cina. Acesta trecea din întîmplare pe străduța care duce spre casa unde stă, i-a plăcut ce aude și s-au înțeles să cînte niște piese împreună. „Eu nu-mi cîștig existența din chestia asta”, zice francezul după ce-și strînge chi­tara într-o husă marcată de un sti­cker cu portretul lui Jimi Hendrix, chita­ris­tul lui preferat.

Acesta se salută amical cu bă­ia­tul ce-și poartă pletele le­ga­te cu o ben­tiță gri, iar ca răspuns, Ma­tei ros­tește expresia „Peace and lo­ve”, re­cunoscută de adepții miș­că­rii hi­ppie. De fapt, majoritatea pie­se­lor din re­pertoriul chitaristului, cam 60 la număr, au ca mesaj dragostea, to­leranța și liniștea peste tot în lume. Însă Matei îmi spune cu toată sinceritatea: „cîștigul e satisfăcător, iar da­­că n-ar fi fost, n-aș fi făcut asta”.

Este din Galați, a venit la Iași pen­tru facultate și încă din anul în­tîi își cîștigă banii cîntînd pe stradă la chi­tară. A învățat singur să se joace cu corzile cînd avea vreo 15 ani, pă­rinții erau încîntați de pasiunea sa, dar cu cîntatul greu s-au resemnat. „Ei au acceptat de aproape doi ani trea­ba cu ieșitul în stradă, pentru că au înțeles că nu e cerșătorie”, men­ți­onează acesta în timp ce mîngîie griff-ul cu o atingere ușoară. Știe exact locurile bune din Iași pentru cîntat, după cum spune el sînt trei, pe Bulevardul Ștefan cel Mare, pe Lă­puș­neanu și în Piața Unirii”, dar le preferă pe primele două și mai mer­­ge în pasaj cînd vremea e urîtă. „Cel mai bine merge exact acum, cînd iese soarele, cînd lumea nu mai e sic­tirită, toamna de exemplu, trec pe lîngă tine parcă ai fi din sticlă”.

Concert cu public, pe stradă

Mulțimea de accesorii colorate, cer­ceii de lemn, îl fac pe Matei un pro­tagonist rupt din poveștile jamaicane. „Omul cu fericirea” este nu­mele lui „de scenă”, îmi arată în ghi­limele, numele cu care vrea să se i­den­tifice. Între timp, a avut concer­te în diferite cafenele din Iași, „dar nu prea vin oamenii, aici pe stradă e mai mare feedbak-ul”. Matei spune, în timp ce-și ține jucăria în brațe, că cei mai receptivi sînt familiile cu copii, oa­menii mai în vîrstă, uneori mai mult decît studenții.

Cel mai mare cîștig l-a avut a­nul trecut de Sfînta Parascheva. „Am făcut vreo 2400 de lei, a fost un ve­nit neașteptat, oamenii s-au strîns ca la con­cet, au și filmat”. Banii pe care îi cîștigă îi folosește pentru cheltuie­li­le zilnice, pentru mîncarea pisicii, pen­tru țigări, chiar și distracții sau drumeții.

I-ar plăcea să aibă o trupă, dar du­pă facultate se mută la Cluj, iar a­colo ar vrea să se apuce serios de treabă în acest domeniu. „Îmi pla­ce să fiu singur, nu că aș fi introvertit, dar așa simt oameni cum in­te­rac­ționează cu mine, pentru că atunci cînd este un grup mai mare, tre­că­to­rii devin mai distanți”, mai spu­ne a­cesta.

Muzica îl va ajuta și la faculta­te, deoarece anul acesta trebuie să-și susțină licența și și-a ales o temă le­ga­tă de pasiunea sa. „Voi face tera­pi­e prin muzică pentru copii cu deficiențe, meloterapie. Deși sună com­plicat, așa voi îmbina ceva util cu ceva plăcut, sper să-mi iasă”, vor­beș­te tînărul cu ochii ca de albastrul ce­rului, cu o oarecare emoție pentru că abia joi va merge la Școala Specială „Vasile Pavelcu” din Iași unde trebuie să facă cunoștință cu cei mici.

Matei zice că a fi artist în stradă pre­supune și adrenalină și curaj, pen­tru că atunci cînd a venit pentru prima dată în noul oraș era bine că lumea nu-l știa, dar „îmi treceau flu­turași prin stomac, acum ma a­șez liniștit și-mi vad de treabă”, iar flu­tu­rașii au rămas doar ca mozaic pe chitară.

Autor:

Diana GAINA

Libertatea mă definește, sînt dinamică și deschisă pentru tot felul de experiențe. Îmi place să cunosc oameni noi și povești inedite prin care să se reflecte realitatea obiectivă și viața plină de culoare.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top