Minunile din Cubul de sticlă

La Eurolibris găsești o tînără mititică și cu ochii mari. Îți răspunde zîmbind la salut și se întoarce spre treburile ei. De te interesează vreo carte, ridică repede ochii și ea se mută spre calculator. Te mai întreabă o dată numele autorului sau titlul cărții, să fie sigură că a înțeles bine. Pe tastatura cu literele șterse, parcă auzi numele cărții pe care ai cerut-o.

N-o găsește, așa că se uită la tine și așteaptă s-o întrebi și de altceva. Rîde cînd îi spun de ce am intrat de fapt la ea, dar nu are nici o reținere să-mi răspundă. Dimineața e aproape singură în magazin.

Printre rafturile mari ale „Cubului de sticlă”, Alina pare un copil. Zîmbește la fiecare cuvînt spus și-mi răspunde cu o oarecare mirare: „Spre deosebire de octombrie cînd nu făceam față vînzărilor, acum e o perioadă mai liniștită. De venit, vin mulți, intră, se uită, dar de cumpărat nu prea cumpără”. Îmi spune apoi că are în jur de zece cumpărători pe zi. Acest lucru o afectează și pe ea, pentru că salariul vine mai mic și acasă o așteaptă un copil. Pe lîngă el, mai e și Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor pe care o face la distanță.
O zi printre cărți e o zi plină pentru Alina. Dimineața trebuie să verifice dacă sunt toate manualele pe stoc, dacă nu, să se ducă să le aducă. De pe raft nu trebuie să lipsească nici o carte, așa că le caută, le curăță de praf și le așază pe rafturile mult prea înalte pentru ea.

Alina din Țara Cărților

Se bucură cînd îmi poate spune că la libraria la care lucrează nu găsești doar cărți pentru studenți: „sînt și cărți de beletristică, cărți pentru copii, și altele”. Chiar dacă le vede în fiecare zi, nu are timp să le citească: „Uneori aș vrea să citesc o carte, dar mereu sunt ocupată”. Cărțile care-i trec prin mînă, pentru ea au doar titluri de reper: „sînt unele care nu mă prea interesează”, îmi spune Alina.

Mă întorc să o întreb ceva și o caut cu privirea printre rafturile mari. Îmi dau seama că ea e cea care verifică, în fața mea, cărțile. Nu se supără că o deranjez iar din munca ei, și-mi răspunde cu același zîmbet. De data asta avea un client, un domn care se uita cu interes pruntre lucrările așezate la raftul de beletristică.
La „Cubul de sticlă”, de lîngă BCU, o găsești mereu pe Alina. Dacă îți cumperi cărți, ai văzut-o măcar o dată. Ea e cea care-ți dă una de 300 de pagini pe care trebuie musai s-o înveți pentru examen.

Alexandra ȘANDRU