Mîncare de sufletul amintirii

„De fiecare dată cînd e săr­bă­toa­re cu cruce roșie în calendar eu merg și dau cîte ceva la copii amărîți de su­fletul morților”. Costel Pascariu e tutorele tuturor copiilor străzii din Suceava. Este angajat la o firmă de pa­­ză și protecție cu un salariu nu foar­te mare, dar mereu găsește în bu­­zunarele sale bani și pentru cei „mai bătuți de soartă” decît el.

Nu are copii, iar soția lui “este mîndră” de fiecare dată cînd îl în­so­țeș­te pe bulevardele sucevene să îm­par­tă cîte un „pachețel”. Umple sa­co­șe de plastic cu pate, pîine, brînză topită, parizer și ceva dulce, dar ni­cio­dată „nu uit de lu­mînare”, zice el. De cele mai mul­te ori merge la bi­serica Sf. Ioan, în Piața Mare, la Nordic, în gara Bur­­du­jeni sau la Policlinică pentru că „astea-s zo­ne­le în care sînt mereu copii ca vai de capul lor”. În fiecare lu­nă face între zece și douăzeci de „pun­guțe”.

Cînd îl întreb de ce nu in­vestește acești bani în lucruri personale, evită să îmi spună și zice că o face „pentru suflet”. În fiecare an, de Crăciun și de Paște, are „program special” și face mai multe „punguțe” pentru copii stră­zii, dar pune și mîncare gă­tită de soția sa. „Atunci mai fa­cem și cî­te­va sarmale sau niște plă­cin­te ca să mănînce și ei ceva cald de sfintele săr­bători”, și parcă îi tre­mu­ră vocea cînd spune asta.

Una dintre fetele pe care le-a hră­nit de mai multe ori este Cris­ti­na, așa îi place lui Costel să îi spună. „O văd de multe ori cînd merg în oraș ba în stație pe Mărășești, ba la catedrală, ba în spate la Tribunal și de fiecare dată ți se rupe sufletul da­că vezi cum se uită la tine și cum îți mul­țumește pentru un covrig. Are vreo 14 ani, e vai de capul ei. Am vor­bit cu ea și mi-a zis că nu are nici ma­mă, nici tată, ci doar o mătușă un­­deva pe la Bosanci, dar mi-a spus că nu merge niciodată pe la ea ca să nu o facă de rușine”

Într-un final îmi spune de ce de fi­ecare dată cînd o întîlnește pe Cristina îi dă cîte ceva. Aflu și de ce face „pomeni” ori de cîte ori are o­ca­zia. Ei nu mai pot avea copii și spu­ne că îi aduce aminte de fiica lui care „este îngeraș acum” și Cristina ar fi semănat cu „Măriuca mea”.

Victor ILIE