Licenta si-o tigara pe fuga

Bancile din fata caminului T18 mustesc de studenti iesiti la o partida de table, la o tigara la umbra unei salcii schilodite de iarna.  Stau cite cinci, sase, pe bordura de piatra si rid zgomotos la glume spuse pe soptite. Ionut Galea sta pe banca verzuie de linga intrare. Isi sprijina coatele pe genunchi, leagana jumatate de tigara intre degete si zimbeste din cind in cind la glumele celor din jur. Se vede ca nu e chiar de-al lor, totusi. Poarta camasa si pantofi printre indivizii echipati complet pentru o partida de fotbal. E sef de liga la Facultatea de Electrotehnica si nu se stie cind primeste un telefon si trebuie sa plece

Cind a intrat in liga era in anul al II-lea, venise pentru o repetitie si i-au placut spiritul de echipa si felul in care comunicau toti oamenii aceia. A venit din ce in ce mai des si a devenit unul de-al lor. Acum e in anul al IV-lea, a ajuns sef de liga si imparte timpul petrecut in cadrul  ligii cu facultatea si cu o licenta. Si ii place.

A avut de-a face cu tot felul de oameni. Si acum e pe fuga pentru ca are de organizat noi activitati, trebuie sa vorbeasca cu decanul si cu profesori specializati pentru o conferinta cu studentii. Zimbeste in coltul gurii si isi indreapta spatele, gesticulind. “Am invatat mai ales sa imi asum responsabilitatea deciziilor pe care le iau si sa imi reglez un pic prioritatile. Mai mult timp la liga inseamna mai putin timp la facultate. Si putini profi inteleg asta”.

Decalogul unui lider

E de ceva vreme pe postul acesta si si-a mulat discursul la standardele unui sef, unei persoane cu raspundere. “Trebuie in primul rind sa stii sa vorbesti cu oamenii, sa stii sa asculti, sa te impui, dar si sa taci cind e nevoie”.

L-a schimbat mult functia pe care o are si recunoaste ca a avut multe de invatat. Mai scrumeaza o data si vorbeste privind in gol, spre salcia scunda. “Avem multe proiecte si multi studenti care se implica. Totul e pina reusim sa le captam interesul. Adica, la inceputul anului, mai ales bobocii, sint inchisi in ei, se izoleaza intr-un colt si le e frica sa-si spuna parerea cu voce tare.”.

Inca un scrum si arunca tigara sub pantofii lacuiti, stingind-o dintr-o miscare. Isi scutura niste scame invizibile de pe genunchi si isi verifica instinctiv telefonul. Capetenia electrotehnistilor pare un individ mereu in miscare. Tigara de pe banca verzuie a fost deja o pauza destul de lunga. Punct si de la capat.

Alexandra PANAETE