La Vatican bancomatele îți vorbesc în latină

Pe coridoarele cu lambriuri și uși de lemn ale Colegiului Na­țional „Garabet Ibrăileanu” din Iași aleargă copii de toate vîr­ste­le. Tocmai a sunat clopoțelul, iar în cancelarie au mai ră­mas doar doi profesori. Unul dintre ei este Cezar Iercan, care pre­dă la­tina în acest liceu de la începutul anilor ’90. Pînă nu demult, aici erau doi profesori care au predat această limbă, dar cealaltă pro­fesoară predă numai româna acum, el rămînînd să facă ore și cu elevii de gimnaziu și cu cei de liceu.

Latina „este o limbă de cultură și de înaltă ținută in­te­lec­tu­ală”, spune profesorul referitor la „trăsnaia de a scoate latina de la clasa a VIII-a. Mihai Eminescu scria într-un text publicat în «Timpul» că graiul spiritului Antichității este limba latină”, a­daugă Cezar Iercan știind că limba predată de el are un trecut istoric valoros, dar care nu mai contează pentru aproape nimeni astăzi.

„În afară de popoarele nelatine precum Austria, Germania, Anglia, limba latină este obiect de studiu pentru dezvoltarea spi­ritului și a gîndirii logice, chiar și în țări precum Finlanda ori Bulgaria, unde se studiază încă din gimnaziu”, spune profe­so­rul în timp ce caută un manual în servieta de piele din fața lui. „La Vatican chiar și la bancomat îți scrie în latină”, adaugă el arătîndu-mi cîteva rînduri aproape nelizibile.

Andreea este elevă în clasa a VIII-a la „Garabet I­bră­i­lea­nu” și face o oră de latină pe săptămînă. Ea spune că „această lim­bă este greu de înțeles, dar profesorul nu este exigent”. Chiar și așa, fetei nu îi place această materie, iar contrar așteptărilor, la­tina nu îi garantează o medie de zece. „Sîntem notați pe mă­su­ra eforturilor noastre”, adaugă fata căutîndu-și cu ochii prie­te­na cu care mergea la clasă. După ce o găsește, pleacă grăbită la oră, ca să nu fie penalizată pentru întîrziere.

Elevii de liceu care învață la profilul filologie fac latina timp de patru ani și dau teză la acest obiect. Chiar și ei, care fac una-două ore pe săptămînă, au dificultăți în a o însuși. „În gimna­ziu, am învățat la o școală de cartier, unde profesoara de ro­mâ­nă preda limba latină, însă la orele de latină făceam pregătire pen­tru capacitate. La final, am avut toți medii de nouă și ze­ce, în funcție de cum credea ea că am fi învățat”, spune Ioana, e­levă în clasa a IX-a acum.

Studiind la o clasă cu profil umanist, predarea limbii latine s-a făcut de la zero, fiindcă mulți dintre colegii ei nu cunoșteau limba, deși o studiaseră cu un an înainte. „Problema se pune dacă se trece sau nu peste utilitatea aces­tui obiect, indiferent de clasa la care se studiază. Și nu sare”, în­cheie profesorul în timp ce-și închide servieta. În orarul lui scri­e că predă ore de latină în fiecare zi, de luni pînă vineri, dar de anul viitor, s-ar putea să rămînă fără două clase și cu mai mul­te zile libere.