Intii nunta si felicitarile

1001 de chipuri Niciun comentariu la Intii nunta si felicitarile 7

Parca a inceput cu nunta si abia apoi s-a completat cu o poveste a intilnirii, a primului sarut, a stringerii de mina. Ca o vijelie, s-a ascuns in sufletele lor, parca nepregatite si le-a pescuit de pe buze cuvinte ce nu pareau pregatite sa fie spuse. „Will you marry me?” N-a mai fost nevoie de nici un raspuns. S-au cunoscut in Statele Unite, in timpul verii. O romanca si un polonez plecati  de acasa sa cunoasca lumea si sa-si faca bani de buzunar pentru studentie. Ioana s-a intors acasa cu inelul pe deget si cu o frica mica-mica legata de locul unde va merge, prea mica sa o faca sa se razgindeasca. „Mi-a zis ca el ma  iubeste tare mult si ca-s femeia perfecta pentru el si ca vrea sa fiu cu el toata viata, ca-i place cind il contrazic si ca vrea sa facem copii impreuna, sa avem un viitor si ca-mi promite ca o sa faca tot pentru mine, ca o sa aiba grija de mine toata viata. M-a intrebat daca as vrea si eu acelasi lucru, pentru ca el este foarte serios. Si atunci i-am zis ca da… si mi-a dat un inel foarte dragut”. Ioana spune totul repede, la fel cum a acceptat propunerea, fara a sta pe ginduri. Nu are regrete.

Povestea ei ca la carte nu s-a terminat pe aeroportul spre casa. Piotr a venit din Polonia la nici o luna de la despartirea de Ioana. A poposit in Humulesti, la parintii fetei pe care i-a convins cu mici cadouri si cu vorbe din suflet.  „A fost foarte emotionant cind le-a zis alor mei ca el are ginduri serioase cu mine, ca el isi vede viitorul numai cu mine linga el, ca vrea sa fiu mama copiilor lui”. Ioana n-are superstitii, dar floarea de ghiveci pe care i-a adus-o mamei sale Piotr a inflorit toata luna decembrie. Trebuie sa insemne de bine. E pregatita cu tot ce trebuie sa stie pentru plecarea in Polonia: „Te iubesc –  kocham cie, mi – e dor de tine –  tesknie za toba, acum –  teraz; te rog –  prosze”.

Dragoste tratata

In afara de faptul ca majoritatea polonezilor sint catolici, nu vede o alta diferenta majora. Singura schimbare e ca „la nunta se sta jos la biserica”. Distanta n-o sperie pentru ca se traduce de fapt in „o ora jumate cu avionul”. „Are grija de mine… E tot timpul linga mine daca am nevoie de ceva, orice, chiar si o pastila sau un pahar de apa in pat, se ridica el si-mi aduce, stiu ca ar face tot pentru mine si asta imi da putere sa trec peste perioada asta cind sintem departe”, e convinsa Ioana. Iar daca uneori e ceva dificil, asta e faptul ca „uneori e greu sa exprimi pentru ca nu vorbim nici pe limba lui, nici pe a mea, ci in engleza…”

Andreea ARCHIP

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top