Fara sanie cu zurgalai

Nu sint indicate pungile de la Carrefour, Fidelio sau cele primite gratuit de la alimentara. La sanius trebuie sa mergi cu o sacosa rezistenta, gen Bergenbier sau cele de la RVL (in caz ca v-ati luat haine de acolo). Ultima oara cind m-am dus la sanius a fost in perioada in care invatam pentru examenul de capacitate, cum se numea pe atunci. Acum, trimis de colegii din redactie, am ajuns sa testez fiecare derdelus in parte de pe pirtia de pe Sararie.

Trenul din Sararie

De indata ce ajungi acolo, vezi anuntul cu “interzis accesul saniilor pe pirtie”, bineinteles, peste tot sint numai sanii si pungi, celofane sau saci de gunoi. Cu rusine, trebuie sa recunosc faptul ca nu m-am mai dat decit o singura data cu punga, drept urmare, stau mai intii sa observ intreg mecanismul: cum se asaza punga, cum trebuie sa iti pozitionezi picioarele si asa mai departe. Cel mai bine este sa o tii de minerul pungii. Din durerile primite, va spun ca nu este deloc indicat sa iti rozi blugii pe un kilometru de pirtie. “Ba, vezi ca te prinde radarul”, asa face mai nou trenul format din 12 vagoane, iar rotile sint inlocuite de sacii menajeri galbeni si albastri, cit despre sunetul emis de acest tren: “Pirtie!”.

Prima tura cu instrumentul meu de miscare. Vad pirtia indeajuns de incapatoare si pentru mine, in stinga, oamenii merg unii in spatele celorlalti, in dreapta, cei care urcau. Categoric am pe unde sa ma dau si eu. Ei bine, viteza creste deodata si mi-am dat seama ca nu as fi deloc bun ca sofer. Pe linga intoarcerile de 360 de grade pe care le faceam fara sa vreau, mai lovesc si cu picioarele ceilalti participanti la jocul de-a “sa testam forta de frecare a zapezii”. Ajuns la baza pirtiei, constat ca manusile sint ude leoarca, iar blugii au capatat conturul sticlelor de Bergenbier desenate pe punga.

Zboara, puiule!

Nu-i nimic, mai incerc o data, iar de data aceasta, viteza creste si mai mult, reusesc sa intru si in bietii oameni care incearca se escaladeze pirtia. Nu a fost vina mea, chiar am vrut sa cobor frumos pe mijlocul soselei de zapada, insa probabil, s-a ros prea tare sacosa si m-am inclinat prea mai mult. Fata de trenul ce a trecut pe linga mine, as putea spune ca am fost prudent.

In timp ce coborau vagoanele, au luat din cadere si un copil pe sania sa. Rezultatul: tipete din partea fetelor din compartiment si sania care a sarit peste trei baieti. Ma resemnez, spatele meu deja a incepe sa simta fiecare “cuta” de pe pirtie. Oricum, am auzit ca vor face un ghetus si in fata universitatii, macar sa am pe ce sa cad cu burta. Pe carte nu sint sanse.

George GURESCU