En garde cu zimbetul pe buze

Daniel Pavel ma intimpina cu un zimbet larg si pare sa aiba rabdare sa ofere explicatii oricui. Lucreaza la Hotelul “Unirea” de doi ani si doar dupa doua luni si-a schimbat nu numai postul, ci si uniforma: e sef al seriviciului de paza. Costumul negru, fara cute indiscrete, impune respect si uneori ii ajunge pentru ca cei din subordinea lui sa fie in permanenta atenti. Ba chiar ii stringe in jurul sau, la “sedinte de pregatire profesionala”, atunci cind i se pare ca unul din angajati a facut un pas gresit: “trebuie sa ne purtam impecabil, este esential in acest loc”, imi explica el. “Tezaurul” pe care il pazesc e confortul oaspetilor, de oboseala nici nu incape vorba. Imi contureaza, ca-ntr-un decalog, ceea ce agentii de paza ar trebui sa stie pe dinafara. “Nu este chiar asa de usor, trebuie sa fii diplomat, sa ai o memorie vizuala buna si, mai ales, sa ai un bun spirit de observatie”, dar nu uita nici de discretie: “Atunci cind atragem atentia cuiva, trebuie sa o facem in asa fel incit sa nu mai stie nimeni. Nu vrem sa ne deranjam oaspetii, pentru ca ar dauna imaginii noastre”.

Scrisori de multumire de la clienti

Toate astea le-a invatat cit a fost el insusi cel care-i intimpina pe clienti la intrarea in hotel. Acum isi aminteste amuzat de o intimplare de atunci, cind a stat o noapte intreaga sa pazeasca una dintre masinile din parcare. Oaspetii, corp diplomatic, uitasera geamul deschis. “Au urcat in camere, s-au cazat, apoi au plecat pe jos in oras. Am stat lipit de masina lor cind am observat ca oricine putea lua ce era pe banchete. Dimineata cind au revenit au fost placut surprinsi sa vada ca totul este in regula si ca nu le lipseste nimic”. Si-a cistigat, de atunci, doi clienti ai hotelului, care chiar i-au trimis si o scrisoare de multumire. S-a inteles bine cu toti cei care au trecut pragul hotelului, s-a imprietenit chiar si cu cei care se ocupau de presedinte atunci cind a venit in Iasi si s-a cazat la Hotel “Unirea”.

In cele noua ore pe zi petrecute la slujba, Daniel nu are timp sa stea la birou. Se scuza ca nu poate vorbi cu mine mai mult, in jumatate de ora are o intilnire cu cei din conducere. E obligatoriu sa fie la curent cu tot ceea ce se intimpla, mai ales ca oamenii importanti cazati in hotel intii il saluta pe el si apoi pe director.

Adriana ZAVOI