De la facultate, direct la pensie

La Facultatea de Medicină de la UMF Iași, singaporezul Atomic Leow, de 63 de ani, stă în sesiune și cîte două nopți la rînd treaz. Doctor în inginerie agricolă, cadru didactic și cercetător la o politehnică din Singapore, Atomic Leow a venit la peste 60 de ani în România pentru a-și îndeplini visul de mic copil: să practice medicina. Anul viitor, cînd termină, ar putea intra în Cartea Recordurilor ca cel mai în vîrstă absolvent de medicină din lume.

Atomic Leow își dorește din toa­tă inima să vadă castelul lui Dra­cu­la, din Transilvania. „N-ai cum să mă înțelegi”, îmi spune studentul de la Medicină, de 63 de ani, din Singa­po­re, „am trăit toată viața cu ima­gi­­nea asta. Chiar dacă sînt reali sau nu, vreau să merg și să dau mîna cu cîțiva vampiri. Să văd unde tră­iesc.” Bărbatului nu-i poți citi vîrs­ta pe chip. E înalt, merge apăsat și își poartă stetoscopul aproape în permanență într-o geantă sport negră. Doar auzul l-a lăsat în anii care au trecut, la urechea stîngă, dar nu se îngrijorează „doar acuși ter­min medicina și-am să fiu doctor, nu?”

Și-a dorit toată viața să facă medicină

În vara anului 2015 Atomic Leow va termina facultatea și, după calculele acestuia, va deveni cel în vîrs­tă absolvent de medicină din lume. Și-a pregătit deja momentul în care va intra în Cartea Recordurilor. Fa­mi­lia din Singapore îl va vizita pen­tru prima dată în România, va îna­in­te o cerere pentru a fi prezentă și o comisie de la Guinness Book și a început deja să lucreze la teza de li­cență pentru că, spune acesta, de­gea­ba faci o facultate doar ca să treci cu nota 5.

„Un doctor care ajunge să lucreze și nu vrea să îi ajute pe cei săraci, care vrea doar să adune bani, va fi un doctor prost. Misiunea mea, de a face medicină, este tocmai pentru a-i ajuta pe cei săraci, care nu au bani să se ajute singuri.”

„Cel mai în vîrstă absolvent de medicină este un malaezian de 62 de ani iar eu voi avea, la ab­sol­vi­re, cu trei ani mai mult. Dar nu de asta m-am înscris la facultate. Un doctor care ajunge să lucreze și nu vrea să îi ajute pe cei săraci, care vrea doar să adune bani, va fi un doctor prost. Misiunea mea, de a face medicină, este tocmai pentru a-i ajuta pe cei săraci, care nu au bani să se ajute singuri”, spune bărba­tul.

Atomic Leow este student în anul al V-lea la Facultatea de Me­di­ci­nă Generală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. Singaporezul spune că și-a dorit toată viața să facă me­di­cină. „De mic copil, poate chiar de cînd m-am născut.” O spune cu atîta convingere încît îți vine să crezi că pasiunea pentru medicină e ere­di­tară. O fiică de a sa profesează la un spital din Australia, cealaltă e studentă. Ginerele său este doctor, fratele, șef de clinică, nepoata sa „cea mai bună studentă de medi­ci­nă din Australia”. Iar Atomic Leow crede că ghinionul l-a oprit în tinerețe să obțină titlul de doctor. „În timpul examenului de treaptă de la finalul liceului (n.r. echiva­len­tul unui bacalaureat și admitere la facultate de medicină), în Austra­lia, am fost foarte ghinionist. În tim­pul examinării am fost dus într-un centru greșit. M-am trezit într-o sa­lă de 10.000 de studenți, cu un singur rînd pentru elevii asiatici, dar nu puteam să-mi găsesc locul care mi-a fost atribuit”, povestește Ato­mic Leow, gesticulînd energic.

A cerut ajutorul unuia dintre profesorii supraveghetori care l-a îndrumat către un loc care nu corespundea cu foaia lui de examinare. „I-am spus că locul e greșit dar mi-a spus să stau acolo că studentul nu a mai venit. După ce am terminat de citit subiectele mi-am dat sea­ma că ele nu erau pentru asia­tici, cu prima limbă engleză, ci pentru australienii cu prima limbă engle­ză.” Așa că s-a ridicat, a ieșit din sa­lă, a căutat și a găsit într-un final centrul de examinare în care fusese îndreptat. Doar că atunci cînd a ajuns acolo trecuse deja mai bine de jumătate din timpul destinat examenului și nu a fost lăsat să stea mai mult. „De ce nu am făcut me­di­cina? Pentru că am picat de­zas­truos examenul de limbă engleză. Toți prietenii mei cu care am studiat atunci au ajuns doctori, mulți dintre ei lucrează și în America.”

Doctor în agricultură

Singaporezul nu a putut face, prin urmare, altceva, decît să se re­pro­fileze. A ales agricultura, unde a putut să studieze toxicologia și far­macologia. S-a apropiat cît de mult a putut de domeniul medicinei. Îmi spune că a absolvit „cum laude” și că a primit o bursă pentru a urma studii doctorale la Universitatea La Trobe din Australia. A mers acolo, iar ca teză de doctorat a realizat o cercetare despre efectele negative ale medicamentului Stalinon, cerce­tare „care este acum în toate bi­blio­te­cile universităților din lume”. De­senează pe o agendă butoaiele pli­ne cu „sute și sute de litri” de bac­te­rie cultivată E.coli, pe care le-a bom­bardat cu unde sonice pentru a aplica apoi medicamentul asupra ei și a verifica efectele.

Susține mereu că ar fi putut să-și ducă viața fără să urmeze medicina. A fost, pe rînd, „lecturer” și „senior lecturer” la Universitatea Politehnică „Ngee Ann” și „principal lecturer” la Politehnica „Teme­sek”, ambele din Singapore, unde a fost și șeful departamentului de biotehnologie.

De cinci ani în Iași

În 2007 s-a hotărît că trebuie să își ducă pînă la bun sfîrșit visul său de a deveni doctor. Atunci a aplicat la o universitate din Marea Brita­nie, care trimisese o echipă de specia­liști pentru a organiza examene în Kua­la Lumpur, capitala Malaysiei. S-a dus la examen, fiindcă în Singa­pore era deja prea în vîrstă pentru a fi student. „Am trecut printr-un in­terviu foarte riguros pentru uni­ver­sitatea britanică și am fost no­ro­cos fiindcă am fost unul dintre pu­ți­nii admiși. Trei oameni de fapt au fost admiși, iar eu eram cel mai bă­trîn dintre ei. S-au mirat și cei din comisie, nu știau să fi dat vreodată cineva, în Anglia, admiterea la ei la vîrsta mea”, povestește Atomic Leow.

Prima dată a vrut să meargă la medicină în Anglia, la aproape 60 de ani, dar viața acolo era prea scumpă.

Însă traiul în Anglia s-a dovedit mai scump decît și-a făcut Atomic socotelile în Singapore. Doar costurile la facultate îl ajungeau 20.000 de lire sterline pe an și după cîteva luni a renunțat. Înainte să plece și-a întrebat însă și colegii și profe­so­rii, unde ar putea să studieze me­di­ci­na, pentru a fi și mai mici taxele și traiul ușor. „Mi-au recomandat cu toții România și eu m-am hotărît să vin la «Grigore T. Popa». Am ales Iașul pentru că universitatea de aici este cea mai veche și are cele mai bune legături”, crede Atomic Leow. Iar cu traiul din România nu i-a fost greu să se învețe. A des­co­pe­rit în români ceva ce, spune el, nu a mai găsit nici la francezi, nici la englezi și nici la „multe alte po­po­are europene pe care le-am vizitat”. Bunătatea. „Și răbdarea. Primii doi ani i-am petrecut ca să construiesc o relație cu colegii mei, să mă amestesc printre ei, să rîd cu ei. Și cred că am reușit în 95% dintre cazuri. Nu îmi sînt ca niștii fii, ci ca niște prieteni, mergem îm­pre­ună, mîncăm împreună”, spune Atomic Leow.

Singaporezul și-a petrecut aproa­pe cinci ani de zile încheiați în Iași învățînd pentru examenele de la Medicină, despre care spune că îl țin uneori treaz și două nopți la rînd. Reușește să plece acasă doar pe parcursul verii, pentru cîteva luni, la soția sa din Singapore, atunci cînd se întîlnește și cu fiicele sale care vin acasă din Australia. Nu a venit pînă acum nimeni să îl viziteze la Iași, deși el ar vrea să îi aducă pe toți.

Așteaptă însă momentul ab­sol­virii, cînd va devenit oficial cel mai în vîrstă student din lume care a reușit să termine studiile la o fa­cultate de medicină.