Da-i cu vin, da-i cu tuica, numai sa alunece

Pe pirtia din Predeal se inghesuie turistii, ca intotdeauna. „Clabucet” ii atrage de prin toata tara, turisti imbujorati, in gecute colorate, cu manusi groase si „pufi” pentru frig, pe urechi.

Daca pe pirtia principala nu ai voie decit cu echipament specializat, schiuri, snowboard sau „placa”, in limbajul celor initiati, pe cea pentru copii si incepatori, fandoseala nu are loc. Toata lumea foloseste aici pentru distractie placi, sanii, schiuri, scinduri, bucati de celofan si in caz de urgenta, geci si pantaloni. Gardul dintre pirtie si strada a disparut de ceva vreme, asa ca ghinionistii sau cei neexperimentati se trezesc facind un ingeras de zapada pe vreo masina. Nu multi au fost cei cu atita nenoroc.

Pe marginea strazii, vreo 12 ATV-uri se string in formatie pentru o cursa. Planurile celor care le inchiriasera sint distruse repede, cind o ambulanta le strica rindurile. Inca o victima a nametilor trebuie dusa la urgente. Multi nu se incumeta sa urce pina in virf, la aproape 1500 de metri nici macar cu telescaunul, si aleg sa-si testeze indeminarea la schi la o altitudine mai mica. Magazinul amplasat chiar la mijlocul pirtiei e acolo sa-si serveasca clientii osteniti. Cu vin fiert si cafea dispar bujorii din obrajii inghetati. Cite un cird de copii prinsi in „trenulet” mai taie din elanul celor care urca anevoios pe pirtie.

Fulgi de vinzare

Toti turistii, copiii, adultii si cei citiva batrini se opresc neaparat la „Fulg de nea”, barul de la baza pirtiei. Cite un pusti neiscusit, dupa trei incercari nereusite de a urca macar zece metri, se resemneaza si poposeste aici pentru a-si trage sufletul. Mincarea este calda si servita in portii generoase, iar berea se bea din halbe mari. Cel mai cautat este insa vinul fiert. In paharele inalte, lichidul lui Bachus este indulcit cu bucatele de mar si portocala.

La intrarea in bar, turistii infrigurati isi lasa schiurile, saniile si placile, pregatindu-se pentru festinul ce urmeaza. Pentru ca intotdeauna clienti sint mai multi decit banci, afara sint patru mese pentru cei care nu se tem de frig. Aici tuica fiarta se bea mai cu spor.

Magazinele presarate de-a lungul statiunii servesc setei pentru suveniruri, tot felul de nimicuri de dus acasa. Din toate optiunile „de sezon”, articole vestimentare si alte mici atentii, prastiile fac cea mai mare vinzare. Doar copiii au alte preferinte; se intrec in probat palarii pe care nu mai vor apoi sa le cumpere. Vinzatorul suparacios ii alearga de colo-colo. El nu are nevoie de asa clienti.

Gara este, ca in fiecare an, plina. Ca vin, pleaca sau doar tranziteaza intre statiuni, o urma de entuziasm si un bujor se vede pe fata fiecaruia. Baietii isi tin prietenele strins in brate, iar nasii coboriti pentru citeva minute pe peron scruteaza gerul. Cauta vreo oferta de sezon.

Ioan STOLERU