Cu boarfele în băț

Costel a vrut dintotdeauna să facă afaceri. A început în liceu să împrumute colegilor mai mari cei 50 de mii pe care îi primea de la mama sa în fiecare dimineață și la final de săptămînă recupera du­blu. În primul an de facultate, bă­iatul blond, a în­vățat să fie negustor. „Vărul meu mer­gea în Turcia și aducea hai­ne. În­tr-o zi m-a luat și pe mine și atît mi-a fost”, îmi spune în timp ce răspunde la două telefoa­ne.

Bă­ia­tul îngrijit, plimbat pe la capitală, a cîștigat proprii bani din vînzarea de parfumuri, hai­ne, pan­tofi sau telefoane. Ar fi putut pu­ne preț pe orice, să-l împache­te­ze frumos și să-l comerciali­ze­ze. „La primele dăți îmi scoteam doar ba­nii mei cu care cum­pă­ram produ­se, în jur de 15 – 16 mili­oa­ne. Cel mai mult, am avut pro­fit și de 30-40 de mili­oa­ne pe tură. Erau pe­rioa­de și cînd mergeam de două ori pe lună la Is­tanbul”, îmi po­ves­tește cu un zîmbet înșe­lă­tor Costel. Pe vremea cînd a în­vățat să ascundă mar­fa la vamă și să con­vingă lu­mea să cumpere aur de la el, era student la Fa­cul­ta­tea de Drept a Universității Bu­cu­rești.

Cînd ba­nii i-au luat min­ți­le, a rămas repetent. A stat, s-a gîndit cîteva zi­le și a făcut o afacere și din stu­di­ile superioare. S-a transferat la Universitatea Bi­oterra, la care se duce să își plă­tească e­xa­me­nele. „Așa scap u­șor. Îmi pla­ce la facultatea asta. Merg cum vreau, cînd vreau. Nu îmi ține ni­meni evidența. Am dat și șase e­xa­mene într-o zi. Am tot timpul să fac bani în rest” și miș­că febril degetul drept de care stă agățată cheia unei mașini. Acum, la 23 de ani, și-a ușurat părinții de greutăți, își plătește singur chi­ria și mîn­ca­rea pe lună, dar și-a pierdut visul de a deveni avocat. „Viața e frumoasă și nu vreau să mă gîndesc la ziua de mîine. Am combina­ți­ile mele, într-o zi ies, în altele nu. N-aș pu­tea sta degea­ba nici o cli­pă, iar de stat lipitoare pe por­to­felul maică-mii, nu suport”, se în­cruntă la mi­ne și încearcă să mă convingă că nu pot fi fericită, dacă nu am suficienți bani.

De curînd, băiatul cu față cu­minte și comportament de stradă a lăsat negoțul cu boarfe pen­tru vremuri mai ușoare și a trecut la alt nivel. A aflat el că, pe timp de criză, oamenii pun plă­ce­rile pe pri­mul plan și și-a des­chis un sa­lon de masaj nu tocmai ortodox, doar, doar trece de „seceta asta economică”. Învă­ța­tul a trecut demult pe ultimul loc în lista lui de priorități.

Diana IABRAȘU