Corleone și-a găsit nașul

„Nenea, n-ai o țigară? Hai, că știu că ai”, strigă Trombon în gura mare după fiecare vecin. Fumează de cinci ani, mai exact, de cînd a intrat la școală. Spune că asta „mă calmează și mă face mai șmecher”. N-are mai mult de un metru jumătate înălțime, dar briceagul pe care-l poartă la vedere, prins la cureaua cu Mickey Mouse îl face „șef ”.

S-a înfrățit cu golanii mai mari de mic copil, „pentru că ei îs mișto, au gașcă și fete multe”. Nu de mult, a mîncat o bătaie zdravănă de la unul din camarazii săi pentru că a îndrăznit să-i facă ochi dulci Mirelei, „cea mai frumoasă fată din Roman”. Ba chiar a și sărutat-o „cu forța, că nu stătea”.

La început, băieții care-și pierd serile în fața magazinului non-stop de lîngă bloc aproape că nici nu-l vedeau. Pînă cînd le-a dat la fiecare cîte 100 de mii, „furați de la unu care-și pierduse portofelu’”, ca să-și asigure intrarea în gașcă. Mai apoi, s-a apucat de ascultat rapp și a devenit capul „mafiei”. „Eu le zic ce să facă. Uite acu’ o lună cam așa, am zis să luăm băutură și să ne facem praf. Și așa au făcut ăștia, că-s mai mici ca mine. Despre muzici, numa’ rapp. Am zis, numa’ rapp”, se umflă în pene Trombon.

Porecla și-a căpătat-o de la singurul om de care îi este frică, DonJuan. “Are vrei doi metri, e negru și bate tot ce prinde. Și cu femeile… tot ce prinde”. Într-una din seri, cînd Trombon își făcea veacul căutînd boxe deschise, să fure vreo bicicletă, bărbatul l-a chemat la el și l-a trimis să sune la o ușă și să o cheme afară pe prietena lui. „M-a bătut tatu’ la fata aia de n-am mai putut merge două săptămîni. Și mă tot văitam pe afară, ziceam că mă doare spatele. Și DJ mi-a zis că fac ca un trombon. Și așa a rămas”, suspină ușor băiatul. I-ar fi plăcut o poreclă pe măsura funcției lui, „Corleone sau Năstase, Geoană, d-ăștia”.

Secretul liderului

Se laudă că a intrat și la pușcărie, pentru că a „șutit de pe sîrma unei babe niște țoale, să le vînd la SH”. L-au luat cu dubița și l-au pus să recunoască tot. „Am coborît în fața secției, da’ băieții tre’ să știe că am stat la mititica”, și mă roagă să-mi țin gura. Și dacă tot i-am promis că va rămîne între noi, îmi mai spune un secret, „de viață și moarte”. Uneori, cînd nu se află nici un băiat din gașcă prin apropierea lui deschide telefonul cu clăpiță și ascultă în șoaptă melodia lui de suflet, de la „barosanu’ Salam”.

Adriana ZĂVOI