Cinci ani pentru o leafă

Duminică, într-o zi de toamnă ca­­re aduce mai degrabă a vară tîr­zi­e, Mihai Hrețu a împlinit 25 de a­ni. În­că nu și-a îndeplinit visul din co­pi­­lărie în care alina suferințele bol­­na­­vilor din spitale, însă este mîn­drul posesor a două diplome de ab­sol­­­vire a ciclurilor de licență și mas­­­ter cu nota 10, după ce cinci a­ni a ur­cat Copoul spre cursurile de la specia­lizarea de Științe ale Co­mu­nicării și Relații Publice ale Fa­­cultății de Fi­losofie de la Uni­ver­sitatea „A­le­xan­dru Ioan Cu­za”.

„Acum lucrez pentru un centru de cercetare și sînt operator interviuri. Africana nu ar mai fi așa de cu­m­părată dacă nu s-ar face la un mo­me­nt dat astfel de sondaje”. Tot pen­tru a sluji interesul consumatori­lor s-a angajat și în comerț ca mercen­dai­zăr la raionul cu produse din Ca­rrefour. Pentru că, dacă acum zîm­­­bește de parcă aproape și-a gă­sit locul, pînă să prindă acest post a­pro­piat de specializarea sa, a avut e­moții pe la multe interviuri. „Eu tre­buia să stau lîngă un anumit tip de produse, de exemplu Nivea, și trebu­ia să stivuiesc marfa cînd sosea, sau să aranjez cît mai atractiv pentru clienți”. Se angajase atunci nu pen­tru că avea neapărată nevoie de ba­ni, ci „pentru că trebuia să încep la un moment dat să capăt măcar ex­periența interviurilor cu angajato­rii”, iar mai tîrziu a lăsat căratul cu­tii­lor cu diferite produse pentru pen­tru alte posturi unde cel puțin lea­fa era mai convenabilă. Însă, în scurt timp, Mihai a ajuns la conclu­zia că managerilor nu le convi­ne să aibă de a face cu supracalifica­ți și nici cu subcalificați. „E ca în ex­presia aia «țara te vrea prost». Co­m­pania te vrea prost, calificat do­ar atît cît trebuie și în rest obedient!”

După ce „vă mulțumesc, ați ră­ma­s în baza noastră de date”, a a­jun­s să i se întipărească precum o for­mulă de salut seacă, la un moment dat, cînd și-a încercat norocul în al­tă parte, după interviu a văzut scris ma­re, cu majuscule pe CV, da. A­di­că răspundea responsabilităților pos­tului și se încadra cerințelor. „Nu­mai că a trecut luni, a trecut marți, și miercuri și joi. Pînă la urmă am su­nat și mi-au zis că revin ei săp­tă­mî­na viitoare. Cealaltă săptămînă la fel, pînă iar i-am sunat eu. Și a­tun­ci mi-au zis că de fapt rezulta­te­le s-au a­fișat. Care rezultate că eu nici fu­se­sem anunțat să mă prezint? ”

În timpul facultății Mihai a fă­cut voluntariat și a mers prin li­ce­e­le din Iași ca să promoveze în­vă­ță­mîn­tul superior de stat. „Mergeam și le povesteam despre rostul conti­nu­ării studiilor. Le vorbeam despre a­vantajele absolvirii unei facul­tă­ți”, iar elevii îl urmăreau relaxați fă­­ră să clipească. Poate pentru ei un loc de muncă bine plătit, ușor de găsit, se afla pe primul loc pe acea listă de avantaje de pe urma absolvirii unei fa­cultăți.

Iulia CIUHU