Chimia și istoria într-o rochie

Un băiat înălțat și mai mult de costumul în dungi verticale, albe și negre, defilează actoricește pe sce­na din Club Skye. Însă, spre deosebire de Beetlejuice, personajul produ­că­to­rului Tim Burton pe care îl și in­ter­­pretează, tînărul are părul roș­cat și ridicat strategic. Culoarea îi evi­den­țiază pictura în două culori de pe față, iar gesturile prin care își scu­tu­ră energic mîinile fac publicul să îl aclame. E primul care primește cele mai puternice aplauze de la „Balul bobocilor de la chimie și istorie”. În urma lui sosesc, pe rînd, Mica Si­re­nă, Madonna și Michael Jackson. În­ceputul spectacolului este ca un jo­ben din care ies personajele invoca­te de magicianul încălțat cu teniși. Prezentatorul, Cornel, atrage aten­ția fetelor din public mai mult decît bobocii. O blondă pe tocuri îl pri­veș­te insistent cu un zîmbet ștren­gă­resc. „Cred că el ar merita premiul cel mare” și soarbe relaxat din pahar.

La proba de talente parcă fieca­re personaj se transformă și nimic din trăsăturile pe care ni le-au prezentat la început nu a mai rămas. Pa­tru echipe invadează scena în pași de dans, dar picioarele unora par a nu fi de acord cu mișcările pe care sînt obligate să le facă, căci nu se sicronizează cu muzica. Doar Ma­donna blondă, într-o rochie elegan­tă, neagră, cu o săritură își prinde cu mîna de gît partenerul și, în po­zi­ție orizontală, se lasă învîrtită cu tot trupul pe mîna lui într-o pi­ru­e­tă. Beetlejuice, într-o cămașă albă și pantaloni negri cu bretele, se tran­s­formă într-o păpușă mane­vra­tă de o brunetă. Dansul lor ilustrează o poveste de dragoste ca între șoare­ce și pisică.
Ea îl împinge inexpresiv, iar el, în chinuri, se aruncă în genunchi ri­dicînd mîinile a îndurare, dar asu­pra lui nu se revarsă decît lumina re­ce a reflectoarelor. Pe fundal se au­de sunet de cheiță învîrtită la o ju­că­rie, iar băiatul începe să schițeze gesturi mecanice, în timp ce par­te­ne­ra lui îl manevrează de la spate și se năpustește în gesturi violente asupra lui. Părul prins în coadă, to­cu­rile înalte, negre și franjurile cos­tumului de piele ce cad răzvrătite pe coapse îi dau aerul unei amazoane. Dramatismul scenei este spu­l­berat de proba a trei băieți îmbră­cați în balerine. La vederea lor, sala iz­bucnește în rîs.

Cel care la defila­re a făcut miș­cări de karate, este cel mai grațios și singurul care reușește să stea pe vîrfuri. Băieții se țin de mîini și, în eleganța unei rațe, țopăie din­tr-o parte în alta a scenei.

Cît timp juriul decide care dintre boboci merită premiați pentru prestațiile din seara aceasta, publi­cul se destinde pe muzica lui Afti. Nimeni nu mai strigă numele vreunei facultăți sau ligi, ci se prind în perechi cu onduleuri lascive. Du­pă scurtul concert, tinerii sînt aduși în fața juriului ca pentru ultima sen­tință. Sînt strigați cîștigătorii: Miss și Mister bal sînt Alexandra Iaco­bes­cu, Liviu Pădurariu, Miss și Mis­ter chimie Ionela Prună și Răzvan Mihăilă, Miss și Mister istorie Fe­li­cia Giurgia și Robert Cojocaru.
Ră­mîn doar luminile obscure, toți dau năvală pe scenă, iar vibra­țiile mu­zicii acoperă tremurul de e­mo­ție al bobocilor, fie ei cîștigători sau nu.