Chimia se studiază ascultînd Beethoven

„Mi-ar fi plăcut să cînt la pian. Îmi place ca instrument şi tot ce ofe­ră un concert de pian”, îmi spune zîmbind profesorul universitar Ma­ria Gavrilescu din biroul său, aflat la etajul I al Facultăţii de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului. Înal­tă, blondă, cu părul tuns scurt și me­reu cu zîmbetul pe buze, o găseşti dacă te laşi ghidat de muzica clasi­că, pe care o ascultă mereu, pentru că asta o ajută să lucreze. A devenit pro­fesor aici, în domeniul ingineriei și al managementului mediului, prin ´95, după ce şi-a dedicat 15 ani din viaţă cercetării, pentru că a vrut să va­dă cum este să fii la catedră. „Cînd am venit aici, lucrînd cu tineri, am devenit alt om.”

A lăsat Bucovina în urmă, acolo unde a copilărit, imediat după ce a terminat școala generală şi s-a mu­tat în Iaşi pentru a-şi continua studiile, unde s-a dedicat încă de la început stu­die­rii ingineriei chimice. „În liceu am studiat chimia și profesorii m-au solicitat în facultate pentru stagii de cercetare”, spune Maria Gavri­les­cu, adăugînd că a muncit mult, pentru că fără muncă nu se poate. La fel încearcă să își convingă și stu­denții că totul se face cu măsură. Nu crede în oamenii care au peste noap­te o carieră de succes, pentru că aces­tea se vor prăbuși mai devreme sau mai tîrziu.

Maria Gavrilescu recunoaște că uneori renunță la petrecerea timpu­lui liber și la cîteva ore de somn pen­tru a reuși să le facă pe toate, dar știe că toate acestea sînt necesare pentru a edita un jurnal de mediu, care apare din 2002, și la care a lucrat mereu cu entuziasm. Înainte de a fi publicat, un articol trece de șase-șapte ori doar prin mîna ei și este editat de specialiști străini. „As­ta a fost provocator. Sînt numere consistente, nu fiţuici”, povestește Maria Gavrilescu în timp ce îmi ara­tă pe unul din rafturile bibliotecii din birou colecția publicațiilor.
Și-a decorat biroul cu tablouri cu flori multicolore și rame albe, pentru că iubește și această artă. I-ar fi plăcut să picteze, mereu i-a făcut plăcere să facă foarte multe lucruri, dar a încercat să facă totul cu mă­su­ră.

Deși și soțul ei este profesor uni­versitar, fiul lor a preferat domeniul IT, pentru că, spune mama lui, de mic s-a îndrăgostit de calculator. În schimb, i-au transmis pasiunea pentru muzică, iar după ce a învățat să cînte singur la chitară și a cochetat o perioadă și cu vioara, acum a decis că-i timpul ca și mama s-a să-i ur­me­ze exemplul. Maria Gavrilescu surîde cînd îmi povestește de in­ten­ția fiului său. „Și-a cumpărat nişte clape şi încearcă să mă-nveţe. Dacă m-aş mai naşte o dată poate că aş deveni pianistă.”