Caprioara dintre carti

Pare mereu plictisita. Nici vesela, nici trista, nici abatuta, nici aiurita. Plictisita. Ca si cind la usa bibliotecii n-a lasat nici necazuri, nici bucurii. Ofteaza o data la cinci minute si apasa tastele calculatorului fara graba, cu degetele mici arcuite in sus. Are parul impletit cuminte, in spic, iar privirea i se filtreaza prin ochelarii cu rama groasa, neagra. Din cind in cind taie sala dintr-o privire si-si incrunta sprincenele la monitorul 6, pe care a ramas uitata o duduie una cu podeaua. Bibliotecara nu stie, dar s pitzipoanca.org e accesata mai des decit baza de date BCU.

E pauza de la 13.00 la 15.00, asa ca studentii pasesc incet si vorbesc mai mult din priviri, ca la locul unei crime. Eventualele intrebari se recomanda a fi inghitite in sec, decit sa ii fie adresate ei. Daca totusi vreun inconstient se incumeta sa i se adreseze, ochii de caprioara se ingusteaza ca butoniera unui nasture, iar buzele subtiri se incretesc brusc. In dreptul nasului nepoftitului apare subit un carton rafuit, cu orele in care mai bine isi numara degetele. Chiar si in timpul programului iti vorbeste economic, monosilabil. Te priveste de la inaltimea biroului unui judecator, iar tu nu poti sa nu te intrebi cum reuseste sa te priveasca totusi, sfidator, pe deasupra ochelarilor.

Sa te fereasca zeii sa scrii cota gresit si daca totusi ai facut-o, sa nu te incerce limba sa intrebi care e cota corecta. Te va servi cu “Eu sint una, nu vezi?”. Indreapta-te spasit catre un calculator si conformeaza-te ca mai trebuie sa stai inca o ora ca sa-ti primesti cartea. Asadar, inca o ora in care sa iti repeti ca nu placerea lecturii te-a adus la biblioteca, ci examenul acela care iti asigura cei citiva lei care se ratacesc in fiecare luna in contul tau. Dar tu si bibliotecara aveti totusi ceva in comun. Nici pe ea n-a minat-o aici placerea lecturii.

Laura BABAN