Bomboane cu porumb și zaț

„41 de bobi ca 41 de frați, cum știți să încolțiți și să răsăriți, așa să-mi știți să-mi ghiciți”, spune ca o incantație o băbuță ce vorbește cu boabele galbene de porumb. „Citi­tul în bobi”, cum îl numesc cei din breas­la de vizionari, „nu e pentru ori­cine”. Băt­­rîna mă avertizează de cum i-am călcat pragul că dacă nu cred în „pu­te­­­rea ei”, bobii „o să se strice”, pro­ba­­bil la fel ca viitorul pe care mi l-aș dori. Bobii se agită în mîinile creponate ale femeii, primesc o cru­ce și deodată murmurul lor se op­rește. Sorb o gură de cafea din ceaș­ca de pe ma­să și mă las purtată de farmece.

Ochii lucioși ai femeii se uită fix la mine, preț de cîteva se­cunde, ca și cum ar vrea să-mi afle toate gîn­du­ri­le. Apoi ritualul așezării bobilor pe mușamaua tocită conti­nuă. Printre bol­boroseli, mai aud un „Dum­ne­zeu”, o „Diana” și o ceartă cu boabele de porumb pe limba bă­bu­ței. Am impresia că viitorul meu sigur e acum cam tulbure. Rînd pe rînd sînt puse pe masă nouă gră­mă­joare de bobi. Din ei, bătrîna alege la în­tîm­pla­re cînd doi, cînd patru și îi înșiră ca să vadă mai bine ce voi „păți”.

Viitorul, plămădit în sobă 

„Cititul” se repetă de trei ori. Da­că bobii se despart cîte trei, atunci am parte de bucurii, de rămîne doar u­nul, atunci e de rău. Înainte să îmi spună la ce să mă aștept de la viață, se uită iscoditor la mine și îmi cere cei șapte lei, prețul aflării viitorului. Îi ia repede, îi ascunde sub un colț de mușama și îmi zice: „Maică, ai un pic de îndoială, în rest bucurii, bu­cu­rii”. Fără prea multe vorbe, strîn­ge repede boabele de porumb în pal­me, ocrotindu-le și le ascunde pe sobă, ca să „plămădească viitorul” noului venit.

Ca să nu mă lase chiar în ceață, aruncă o privire în ceașca de cafea cio­bită. Scapă repede de lichidul ne­gru și printr-o mișcare amețitoare co­lorează ceramica albă cu sute de pun­cte de zaț. „Trei persoane lîngă coa­dă, te sfătui cu cineva în casă. A­pare aici și o chitară și o floare foarte frumoasă, deci bucurie. Mai văd un drum lung, mai departe așa”, îmi zi­ce bătrîna care cunoaște și secretul ascuns în cofeină. Mă pune să ating cu degetul mare „în dreptul cozii, peste ceașcă”, ca să vadă și în viitor. Forme ciudate prind sens pe pielea mea pentru bătrîna care vede totul roz pe negru. Pe picior de plecare, se mai uită și în fundul ceștii, unde vede o lumină și-mi spune: „Ohoo, fericire maică, ai parte de fericire!”.

Sub privirea altei fete, care își caută viitorul, îi dau băbuței încă trei lei chinuiți în buzunar și plec, ju­cîn­du-mă atent cu un bob.

Diana IABRAȘU