Aventuri rătăcite prin concursuri

Pe străzile Iașului aventura nu se găsește la fiecare colț de bloc așa cum era în orașul Sheffield din Anglia în care se rătăcea de foarte multe ori, în­să cu toate acestea, Alexandru Co­hal nu a renunțat la locul în care s-a năs­cut. Băiatul nu foarte înalt, dar cu un zîmbet larg povestește că e­xpe­ri­en­ța pe care a trăit-o în Anglia a fost in­teresantă și că acum, cît este la mas­ter, ar vrea să mai încerce, dar de a­ceastă dată să rătăcească pe străzile Germaniei.

În timpul în care a fost plecat cu Erasmus în Anglia a învățat să a­cor­de importanță și lucrurilor mă­run­te precum mîncarea sau curățenia. „A fost greu pentru că eu nu am făcut așa ceva înainte, acum a trebuit să le fac și să renunț la o parte din timpul pe care îl acordam învățatului”, spu­ne acesta în timp ce bea puțin ceai de lămîie. Licoarea îl face să-și a­min­teas­că de unul dintre cei patru colegi de apartament care era chinez și care s-a lăsat convins să guste din ceai. „A băut, a zis că are gust bun, doar că nu îi place. El fierbea orez și zeama ca­re rămînea, o considera mult mai bu­nă”. În ochii săi negri mari se ci­teș­te amuzamentul și această amintire a­du­ce alta.

După ce a învățat să se oriente­ze pe străzile din Sheffield, plimbările au devenit mai plăcute și pentru a surprinde frumusețile locului făcea de­seori poze. Cu trei dintre ele s-a înscris într-un concurs de foto­gra­fie, „E­rasmus Photography Competition – Spring 2014”, iar cea de la categoria „Sheffield” a și cîștigat. „Doar am participat la consurs, nu am avut ni­cio intenție să cîștig. Cei din juriu zi­ceau că le place lumina, dar eu m-am oprit, am făcut poza și am mers mai de­parte, nu am ținut cont de lucu­ri­le tehnice”, povestește Alexandru în timp ce își aranjează brățările pe ca­re le poartă pe mîna dreaptă.

Re­zul­tatele bune pe care le-a obținut la U­niversitatea din She­f­fi­eld i-au adus no­mi­nalizări la Gala Stu­denților Ro­mâ­ni din Străinătate și la Seara Valorilor, cînd a primit din partea primăriei Ia­șului un Premiu de Excelență. „Au ve­nit fix în ultimul an și a fost un mod inedit de a termina faculta­tea”, spune acesta de parcă a ajuns la sfîrșitul unei po­vestiri despre o aventură cara a avut un final fericit.

Cu toate acestea, pasiunile sale a­devărate sînt electronica și calculatoarele, de aceea a terminat Facultatea de Automatică și Calculatoa­re, dar nu s-a rezumat doar la acest lu­cru și încă din anul I a predat in­for­matică elevilor de liceu de la Cen­trul de Excelență din Iași, unde a învățat și el. Le este recunoscător pă­rinților săi că l-au dus atunci cînd era mic să învețe informatica „doar că e băiat și că ar trebui să-i placă”, pen­tru că s-a dovedit că l-a atras a­cest domeniu. Atras a fost și de con­cursuri la care a început să parti­ci­pe încă de pe atunci. Zîmbetul nu îi dispare, iar ochii devin și mai expresivi atunci cînd se gîndește la ele. „Cred că ceea ce mă face să conti­nui să merg la competiții este emoția pe care o am atunci cînd trebuie să a­nunțe cîștigătorul”.