Activist cu mintea clară

Îmi plimb privirea peste șirul de me­se roșii în căutarea ei. Nici urmă de hi­piotă cu părul verde și ie. În schimb, chiar de lîngă mine, îmi face cu mîna o domnișoară drăguță: ea e.

Stă la masă cu alte trei fete, de la al­te asociații, pun la punct ultimele de­ta­lii pentru următorul proiect. Irina, amabilă, mă poftește să stau. Ar vrea să ști­­e ce întrebări am pentru ea, dacă se poa­­­te. Are părul drept, pînă la umeri și o­­chelari cu rame dreptunghiulare, prin ca­re te fixează doi ochi negri, zîm­bi­tori. Chiar dacă nimic nu o trădează, es­te „verde” din cap pînă-n picioare. Îmi spune că nu știe exact cînd „a lovit-o”, dar cu siguranță a fost demult, poate chiar înainte de liceu, astfel încît, cînd a venit vorba să meargă la facultate a ști­ut ce-și dorește: Ecologie și Protecția Mediului. De aceea, este mai întîi e­co­­log, apoi ecologist. „Din anul al II-lea totul a început mai serios, cînd i-am des­­coperit pe cei de la «Teris»”. În scurt timp, a devenit președinta asociației și „am făcut cele mai frumoase lucruri a­lă­turi de ei”.

Ghiozdanul verde

Cele mai mari emoții le-a avut a­tunci cînd a trebuit să apară în fața co­pi­ilor cărora le preda ore de educație e­co­logică. Dar și atunci cînd a oprit-o o doamnă pe stradă ca să-i spună că a văzut-o la TVR și că ar vrea și ea să re­ci­cleze, „că avea vreo 40 de kilograme de hîrtie și nu mai avea ce să facă cu ea.” Apoi îmi povestește cum a reușit ea să facă „o schimbare în lume, pornind de la a mă schimba pe mine. Am reușit să-l conving pe șeful meu să avem cîte o cutie de carton pentru hîrtie reciclată în fiecare birou de la serviciu. A fost mai greu pînă i-am convins pe toți că e mai bine așa, dar acum totul e în or­di­ne”, și desenează niște linii drepte, i­ma­ginare pe masă. Irina este ecologistul modern, care nu are un mod de via­ță deosebit, doar unele obiceiuri de ca­re nu se dezice, mai ales „la cum­pă­ră­turi. Sînt tot timpul foarte atentă la ce­ea ce iau de pe raft, prefer produse lo­ca­le și am mereu o pungă ecologică la mi­ne”, spune Irina.

Chiar dacă nu pare să aibă mai mult de 20 de ani, Irina a absolvit deja fa­cul­tatea, a făcut și un masterat în do­me­niu, apoi încă o facultate, încă un masterat la Psihologie, un stagiu de practi­că la Parlamentul European… E ge­nul de persoană pe care orice om normal o invidiază. Iar în capul ei, toate pro­­iectele pe care le-a făcut sau le va fa­ce sînt aranjate disciplinat, în sertare cu­rate, argintii, ca-ntr-o bancă el­ve­ți­a­nă.

Anastasia CONDRUC