Un fileu prea înalt

Alexandrei i s-a spus mereu că e o fată dezinvoltă. A jucat toată cariera calificări și se obișnuise cu ideea că are fie două sau fie trei meciuri pînă să intre pe tabloul principal. „Nici măcar nu știam ce bilet de avion să îmi iau din timp”, o spune rîzînd celor care îi cer să își amintească cum ajungea la turnee pînă anul trecut.

Alexandra Dulgheru joacă tenis. A jucat de mică. Acum a devenit cea mai bine clasată jucătoare româncă din lume. Cînd a cîștigat primul ei turneu, în 2009 la Varșovia, a urcat 120 de trepte în clasament. Nu s-a uitat înapoi, a alergat pe ele, și de atunci își cumpără biletele cu cîteva luni dinainte la toate turneele principale.

Alexandra a jucat săptămîna trecută în Marele Șlem de la Paris. A 32-a jucătoare din lume a intrat pe teren a 31-a favorită: „e primul meu Rolland Garros, vreau doar să trec de cîteva tururi” spune modest, dar cu aceeași dezinvoltură românca noastră pentru Eurosport. Atît a și făcut. A cîștigat două meciuri pierzînd în al treilea tur din competiție.

Pentru presa românească însă interesul pentru Alexandra Dulgheru a apărut puțin după momentul Varșovia și a murit pe zgura Paris-ului. Nu au mai sunat-o după meci decît prietenii și singura declarație o va da unei agenții de presă și de acolo va ajunge pe coloana fiecărei pagini de sport a cotidianelor din țară.

La sfîrșitul ultimului meci de la Rolland Garros, Alexandra a dat zîmbind mîna cu Caroline Wozniacki. Pe adversara ei, numărul 3 mondial, o condusese în ambele seturi cu 3-1, respectiv 4-1, însă le-a pierdut pe amîndouă. Strîngîndu-și echipamentul, ridică o privire în tribună. Zîmbește și face semn la încheietura dreaptă. Astăzi, nu i-a mers reverul.

Cătălin HOPULELE