Spre Madrid, cu vînt prielnic

Cînd toată lumea se bucura că în sfîrșit, în Liga 1, hegemonia clu­burilor din București se clatină, a venit un individ cu părul cărunt și a avertizat că un campionat în care șase-șapte echipe se bat pentru tit­lu este unul mediocru în cel mai bun caz. „E nebun bătrînul, s-a scle­ro­zat”, tunau patronii a doua zi și îl repudiau la toate talk-showurile de pe piață. La cam patru se­zoa­ne mai tîrziu, se pare că Emeric Ienei a avut dreptate și, dacă ar fi să judecăm după aceste standar­de, în aceeași me­diocritate se scal­dă și acum fot­balul din Româ­ni­a. Liga 1 are, cel puțin ma­tematic, șase preten­den­te la titlu și mai sînt abia opt etape pînă la final. Iar în Eu­ro­pa, de patru sezoane încoa­ce, corabia românilor naufragiază încă din primele meciuri.

Din acest amalgam nedes­lu­șit își ridică semeț capul Flavius, un sucevean care s-a stabilit împreună cu familia în Austria și joacă fotbal la echipa Rapid Viena. A­ces­ta s-a înscris la una dintre cele mai prestigioase competiții fotba­listice internaționale de club și de acolo l-au ochit scouter-ii de la Real Madrid. Să ținem cont că, în afară de Hagi, nici un fotba­list român nu a mai călcat pe San­tiago Bernabeu îmbrăcat în tricoul galacticilor.

Acolo vrea să ajungă și Fla­vius Daniliuc, chit că are doar ze­ce ani. E mîndru de felul său că toată lumea e încîntată de el și se bucu­ră mai mult atunci cînd dă o pasă de gol unui coleg, decît dacă înscrie chiar el. Părinții ar fi vrut să amîne mutarea pentru încă un an sau doi, dar cei de la Real Ma­drid i-au avertizat că, pînă în 12 ani, ta­len­tul băiatului „e ca un bu­rete”, cum spune tatăl, mîndru și el.

Uitîndu-ne la puștiul ăsta cum își roade tălpile alergînd după min­ge, ne încearcă o întrebare. Dacă fotbalul se învață pînă la 12 ani, de ce ne chinuim să predăm talentul unei legiuni de fotbaliști cu mult trecuți de vîrsta uceniciei? Putem însă să ne păstrăm o bucurie. Cînd va fi mare, Fla­vius vrea să joace la națională. Eu u­nul voi fi în tribune.

Cătălin HOPULELE