Rezultatul unui box murdar

Lupta dintre Tyson Fury și Deontay Wilder va fi cunoscută ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase meciuri de box din ultimele decenii, dar și o dovadă clară a corupției care există în boxul mondial, atît la amatori, cît și la profesioniști. „The Gypsy King”, așa cum este cunoscut Tyson Fury, a revenit în activitate după trei ani de la victoria, surprinzătoare pentru foarte mulți, împotriva lui Vladimir Klitschko, deținătorul centurii greilor timp de 12 ani. Revenirea la acest nivel este cu atît mai impresionantă ținînd seamă de depresia acută cu care s-a confruntat Tyson după meciul cu Klitschko. Lipsa unui țel în viața sportivă l-a afundat într-o perioadă de abuz de alcool și droguri, ajungînd să cîntărească peste 180 de kilograme. Într-un podcast de 2 ore, Tyson a recunoscut că a fost la un pas de a-și lua viața, tocmai pentru că nu se mai regăsea în nimic, sportul devenise o povară și boxul își pierduse orice savoare.

Însă după ce categoria grea din box și-a regăsit noi campioni prin Deontay Wilder și Anthony Joshua, dorința de revenire a lui Fury a devenit tot mai mare și obiectivele care se pierduseră au început să prindă din nou contur. După ce Fury a trecut printr-un an de antrenament intens și două lupte de revenire, acesta era pregătit pentru întîlnirea în ring cu neînvinsul Wilder. Un boxer care și-a condus cariera în purul stil american, trecînd prin boxul amator, participînd la olimpiade și căștigîndu-și treptat locul spre centura greilor din boxul profesionist.

Confruntareaa a reprezentat întîlnirea a două stiluri de box diferite, între școala americană de box și cea europeană. Paradoxal însă, britanicul Fury a reprezentat mai bine școala americană, cu un joc excelent de picioare pentru greutatea sa, tehncă defensivă foarte bună și lovituri de distanță. Wilder pe de altă parte este un atlet puternic, boxul său concentrîndu-se pe lovitura de dreapta și pe explozii de combinații, o rigiditate specific europenilor.

Meciul în sine a fost în bună măsură controlat de Tyson Fury, reușind să se țină la distanță de combinațiile năprasnice ale americanului, folosindu-se de un volum mare de lovituri, care să-l țină-n gardă pe american. Deși se ducea spre o victorie sigură a britanicului, Wilder a reușit să conecteze două lovituri clare în spatele urechii, trimițîndu-l pe Fury la podea pentru cîteva secunde. Experiența și „bărbia dură” a britanicului, l-au ajutat să se ridice rapid de la sol, ducînd runda pînă la final. Rundele 10 și 11 au fost surprinzător de bune pentru Fury, ținînd să arate că cele două lovituri l-au descumpănit cît se poate de puțin. Ultima rundă a fost, probabil, cea care a adus și controversele de la final, Wilder contrînd cu o combinație foarte bună care l-au trimis pe Tyson pentru a doua oară la podea. Deși „The Gypsy King” s-a ridicat și a dus meciul pînă la final pe picioare, ultima impresie contează în box, mai ales atunci cînd „joci în deplasare”.

Decizia finală a dus la o remiză surprinzătoare pentru ambele părți, care i-a lăsat pe toți specialiștii fără cuvinte atunci cînd juratul Alejandro Rochin a punctat meciul 14-11 pentru Wilder, ținînd cont de faptul că majoritatea fostelor glorii din box au susținut după meci că partida a fost cîștigată de Fury cu cel puțin 3 runde, în ciuda celor două momente în care a fost pus la podea. Chiar dacă boxul a fost mereu unul dintre cele mai spectaculoase sporturi din lume, deciziile tot mai controversate din ultima perioadă vor duce, cel mai probabil, la diminuarea importanței sale următorii ani.