Patriotism avem. Dar în naționala cui?

Toți cei care susțin că sînt pa­tri­oți au fost considerați drept min­ci­noși sau adepți ai trendului „na­țio­na­lism’’. Iar celor care nu susțin Ro­mânia în niciun fel le sînt aruncate în față vorbe precum „din ca­u­za celor ca tine merge prost în ța­ră”. Ei, uitați că dintre atîtea falsuri se ridică și unul vrednic care re­cu­noaș­te că nu are nicio treabă cu Ro­mânia, nici nu o laudă și nici nu o desconsideră.

Antrenorul CFR Cluj, Vasile Mi­­riuță, căci despre el este vorba, a declarat în presa maghiară că în m­e­ciul România-Ungaria de pe 11 oc­tombrie, susține Ungaria. Ba chiar l-a ajutat pe Pinter Atilla, se­lec­țio­nerul echipei naționale a Ungariei, să aleagă cei mai buni ju­că­tori pentru meci. Cei 22 de ani petrecuți în țara din­colo de graniță l-au făcut pe an­tre­nor indiferent față de țara de origi­ne. Nici nu îi pasă de criticile aduse de suporterii Na­țio­na­lei române, el și-a făcut public visul de a se în­toar­ce la echipa lui fa­vorită, Gyor. La urma urmei, în­trea­ga lui familie trăiește în patria mamă a maghiarilor. Ba chiar bă­ia­tul lui a fost năs­cut acolo.

Probabil că acum îl chinuie a­min­tirea vremurilor cînd era re­zer­vă la Dinamo București. Noroc de e­chipa Gyor ETO FC că l-a primit cu brațele deschise, pentru ca mai apoi să-l vîndă francezilor de la FC Bourges în 1993. De trei ori s-a întors Miriuță la Gyor, dar n-a fost chip să rămînă. Soarta l-a tîrîit și prin Germania unde a lucrat ca tehnician pentru clubul Energie Cottbus, întîi la echipa de tineret apoi la rezervă. Pînă la urmă a răspuns chemării ră­dă­ci­nilor și s-a întors în România, unde în 2013 a antrenat echipa Ceahlăul Piatra Neamț, iar la începutul anului 2014 a devenit antrenor la CFR Cluj.

De ce să se încurce cu o e­chi­pă ca cea a Clujului, cînd cea mai ar­zătoare dorință a lui Miriuță este să antreneze selecționata Ungariei?
Ce dovadă mai clară putem gă­si că fotbalul, cel puțin la noi în țară, este doar o afacere, iar pasiu­nea stă atîrnată într-un cuier din vestiar.
Dacă nici măcar într-un sport care ne reprezintă și ne con­turează o imagine nu există patriotism, a­tunci unde îl putem găsi?