Pană de fotbal

Să cenzurăm sportul și să impozităm talentul. Să aducem la fiecare meci cîte o trupă ca­re să cînte ode ale fostelor victorii în caz că spectatorii se plic­tisesc de spartul semin­țe­lor. Altfel riscăm o revoltă a su­porterilor plătitori de bi­lete, fanii echipei naționale.

Mircea Sandu, președinte­le Federației Române de Fot­bal, și cohorta lor susți­nă­toare de planuri fără viitor, a avut o idee bună. Cum la Bu­cu­rești lu­mea vede mai des fotbal de­cît în provincie, nu mai merge la stadion doar pentru bu­curia de a scanda numele na­ționalei, indiferent cum joa­că și la ce diferență de scor pier­de, așa că meciurile de a­ca­să le-au mutat la Piatra Neamț, la Cluj-Na­poca, chiar și la Iași, avînd loc o dispută. Înju­ră­tu­ri­le i-au ajuns însă și aici, iar în­tre­barea care se pune acum es­te simplă: un­de va juca națio­na­la? Pentru me­ciul cu Franța pă­rea că si­tua­ția era mai calmă. Meciul se juca în deplasare, toți convocații au ajuns la timp în canto­na­ment, iar francezii aveau în lot jucători care erau la prima sau la a doua vizită la re­pre­zen­tativă. Condiții opti­me pentru a încerca să obținem un re­zultat bun. Nu contează însă cît de bune sînt condițiile, dacă nu avem echipă.

Și cu riscul de a părea dur, formația antrenată de Răzvan Lucescu a arătat sîmbătă seară ca un cauciuc peticit care mai scapă cîte o gură de aer la fie­ca­re dîmb mai mare pînă se dez­umflă de tot la finalul meciului.

Ca suporter, nu mă doare faptul că am pierdut cu 2 – 0, pentru că din moment ce oca­zi­ile cele mai importante de gol le au fundașii nu poți spera la altceva. Ce este dureros e fap­tul că jucătorii păreau pe te­ren jaloane cramponate în fața Peugeot-urilor franțuzești. Con­­secințe? Lui Lucescu i s-a prelungit contractul iar vina e da­ta pe lipsa de omogenitate a echipei. De zece ani înghițim aceiași gălușcă și s-a cam um­flat de prea mult orez.

Cătălin HOPULELE