Paloarea punctului cu var

Pe Răzvan Lucescu l-am în­vă­­țat greu. Așa a vrut și el să fie, de altfel. A renunțat la a juca fotbal, el fiind portar, și a luat-o pe ur­mele tatălui său, dar fără a cere favoruri de la nimeni. Și-a pus sa­cii în căruță și a plecat să-și caute no­rocul la o echipă la care pa­tro­nul nu dictează din tribună primul 11, ci unde are libertatea și banii să îl facă după bunul său plac.

L-a gă­sit abia în Liga a II-a, la Bra­șov, la o echipă care se clătina din punct de vedere sportiv, dar cu un patron, Ioan Neculaie, care era di­spus să facă investiții. A dus e­chi­pa, după un singur sezon, în pri­mul eșalon al fotbalului ro­mâ­ne­sc și s-au clasat, în prima lor par­ticipare, pe locul zece. În sine, o adevărată performanță.

Dar suporterii învață doar lu­crurile care se văd pe sticla televizorului. Și pînă la urmă, este și o realitate. România a jucat la în­ce­putul lui februarie două amicale, în care, excluzînd lotul sub­ți­re, ne-am descurcat rușinos. Pe Ucraina am egalat-o la doi prin no­roc, care însă nu ne-a ajutat la lo­viturile de 11 metri, unde am pier­dut; iar cu Cipru (ca valoare, un fel de Steaua București – FCM Pașcani) am remizat după 90 de minute și am cîștigat la penalty-uri. Din nou, rușinos.

Nu a învățat nimeni să se uite la circumstanțe dar ne place să cum­­pă­răm cu toții bilete la circ. Du­­pă a­cest turneu de pregătire, an­tre­no­rul echipei naționale a fost in­vitat la o emisiune la postul de te­levi­zi­­­u­ne sport.ro, unde, sub o­chii u­nei moderatoare depășite mult de situație, a fost bălăcărit de unul din­tre așa-zișii analiști spor­tivi. I-a contestat selecția, mu­tă­rile, formu­la de start, slăbiciunile din a­tac, gă­urile din apărare, iar da­că mai dura emisiunea, probabil și me­ni­urile jucătorilor din can­to­na­ment. Răzvan și-a strîns no­dul de la cravată cu tact pe tot par­cursul emisiunii și a încercat să răspundă la fi­e­care întrebare fiind întrerupt, de­sigur, de fiecare dată.

Modelul analistului sportiv es­te, din păcate, modelul multora din­­tre suporterii noștrii. Oricît de greu l-am învățat pe Răzvan Lucescu, l-am uitat mult prea repede.

Cătălin HOPULELE