O nedreptate frumoasă

Lunea trecută, într-o ceremo­ni­e mai fastuoasă decît cele destinate de­cer­nă­rii Premiilor Oscar, Lionel Me­ssi a primit un nou Balon D’Or pentru prestația sa de pe terenul de fot­bal. Nici un fapt de presă pînă în prezent.

Leo este, concret, cel mai bun ju­cător pe care l-a văzut lu­mea fot­balului de la Pele încoace, deja, spun unii, cu mult peste Ma­­ra­do­na. Pentru că un jucător de fotbal com­plet are caracter și în afara sta­dioanelor, ori Maradona nu a ră­mas celebru pentru faptul că mer­gea duminică la biserică.

Dar există un alt om care me­ri­ta să fie pe podium în acea noap­te. Nu e vorba de Cristiano Ronaldo, care a dat o nouă doadă de aroganță refuzînd să se prezinte. Ade­­văratul cîștigător al acelei seri trebuia să fie Xavi Hernández, „El Cerebro”. Ar fi fost un gest cu ade­vărat complet al forului inter­na­­țional. Într-un interviu acordat unei publicații din Spania, Xavi de­clara că el nu se așteaptă să pri­meas­că distincția, dar simplul fapt că se afla pe lista scurtă a celor trei finaliști este pentru el o onoare.

Pentru că fotbalul are această per­versitate a reușitelor. A go­lu­ri­lor înscrise, a driblingurilor, a fru­mosului. Spunea, amuzat, „El Ce­­rebro”, cum îl denumesc fanii, că sînt ani în care a simțit că și un portar ar fi meritat să plece cu Balonul de Aur acasă, dar că „nu a­ceasta este lumea de astăzi a fotba­­lului”. A spus-o fără resentimen­te, cu un zîmbet pe buze.

Dar adevărul este că oricîte pa­se de gol ar fi dat, oricît de in­dis­pensabil ar fi pentru jocul ce­lei mai bune echipe a lumii, în pre­zent, FC Barcelona, Xavi nu va re­uși niciodată să cîștige Oscarul pen­tru cea mai bună performanță. Acesta este rezervat, an de an, doar virtuoșilor din fața porții, cei care „fu­ră gloria”. Și ani întregi de-a­cum încolo, pe premiu va scrie în continuare Lionel Messi. Dar în acest sezon și poate și în cele care vor urma, pe Balon ar trebui să existe o notă de subsol cu zîm­be­tul lui Xavi.

Cătălin HOPULELE