O cupă (in)Voluntară

În ultimii ani interesul pentru Cupa României a fost tot mai scă­zut, atît din partea spectatorilor cît și al echipelor din Liga 1. Deși a­du­ce posibilitatea participării în cu­pe­le europene, echipele importante din campionat tratează Cupa cu o oarecare lejeritate și preferă să ti­tu­larizeze rezervele în mai toate me­ciurile. De aceea echipele mai mici, cu jucători tineri și obiective mai mo­deste, tind să producă mai mult fotbal decît echipele mari, cu pre­tenții la play-off.

Finala FC Voluntari-Astra Giur­giu a fost un meci cu două mize, dar și stări de spirit diferite. As­tra era obligată să cîștige Cupa pentru a salva sezonul mediocru și a-și a­sigura un loc în preliminariile Eu­ropa League de anul viitor, după ce a terminat play-offul pe ultima poziție. Pe de altă parte FC Vo­lun­tari era lipsită de presiune, parti­ci­parea în finală fiind deja mai mult decît sperau toți cei din club. Cu un antrenor tînăr și o echipă e­chilibrată, cu mulți jucători ex­pe­ri­mentați, Voluntariul a produs în parcursul său din Cupa Ro­mâ­ni­ei un fotbal pragmatic, bazîndu-se de­seori pe creativitatea din teren al lui Cernat, jucător pe care Cla­u­diu Niculescu nu l-a putut folosi în finala de sîmbătă.

Deși un joc care nu promitea foarte mult spectacol, finala Cu­pei a produs un fotbal acceptabil, la ni­velul pe care cele două echipe l-au arătat în ultimele etape. O echipă a Astrei blazată, care își pune ba­ze­le ofensive în veteranul Tei­xe­i­ra, în tînărul Ioniță și în rarele e­xe­cu­ții ale lui Budescu, un jucător ex­ce­p­țional dar cu fluctuații mari de for­mă. Pe de altă parte, Voluntari a făcut un joc sigur, pe care îl stă­pî­nesc bine, cu viteză pe benzi, joc solid la mijlocul terenului și a­ta­can­ți puternici care pot lovi bine mingea cu capul. În cele din ur­mă continuitatea Voluntariului și dis­poziția mai mare de joc pe care au avut-o i-au ajutat să egaleze sco­rul în repriza a doua și să împingă me­ciul în prelungiri. Iar în final, du­pă cîteva ocazii de gol, să se ajungă la penalty-uri.

Cîștigătorul „loteriei” de la fi­na­lul celor 120 de minute de joc a fost Vo­luntariul, aducînd astfel pri­mul trofeu din istoria ilfovenilor, la doar șapte ani de la în­fi­i­nțare.