Nordul a capitulat

Performanțele sportive româ­nești din ultima vreme sînt foarte sla­be în cam toate sporturile, de a­ceea Cupa EHF, adusă în Bănie de către SCM Craiova, este cu atît mai prețioasă.

Arborele nereușitelor în spor­tul românesc este extrem de mare și cu multe ramificații extrem de bol­nave, infrastructura fiind prima di­zabilitate care împinge bulgărele la vale. Lipsa de profesionalism, de pricepere și sistemul de selecție pre­ferențial sînt o rețetă sigură a e­șe­cu­lui, o rețetă pe care o tot folosim de vreo 20 de ani. Cu toate astea, din cînd în cînd, se mai întîmplă ca u­ne­le echipe să sfideze sistemul și să reușească o performanță de nespe­rat. Reușita echipei de handbal fe­mi­nin este cu adevărat o per­for­man­ță de notat și o lecție, cel puțin din punct de vedere al dăruirii spor­tive.

În returul cu nordicele de la Kris­tiansand, româncele au plecat de la un scor tur de 26-22 pentru nor­vegience, care aveau clar pri­ma șansă să cîștige trofeul. Fetele conduse de antrenorul Bogdan Bur­cea au început partida extraordinar de bine, cu o apărare precisă și o o­fen­sivă aproape de perfecțiune, re­ușind să conducă în primele 5 mi­nu­te cu 4-1, ecartul devenind tot mai mare, ajungînd pînă la 7 puncte di­ferență între cele două la pauza meciului. În repriza secundă, du­pă un început foarte bun al ro­mân­ce­lor, jocul nordicelor s-a dezghețat și acestea au început să prindă te­ren, ajungîndu-se la un ecart de 5 goluri, lucru care a pus în pericol foarte mare victoria. Singurul lu­cru care a făcut loc definitiv trofeului în vitrina româncelor a fost evo­lu­ția senzațională a portarului Du­man­ska, care a avut două inter­ven­ții decisive în ultimele 30 de secun­de ale meciului.

După formatul actual al com­pe­tiției, acesta este primul titlu eu­ro­pean cîștigat de către o e­chi­pă ro­mânească și arată că există interes și pentru alte sporturi în România. O șansă pentru ca tot sportul românesc să prindă ră­dă­cini stabile și sănătoase ar fi ca a­ti­tudinea față de sport în general să se schimbe, seriozitatea și disciplina fiind singurele argumen­te relevante pe care le avem în disputa cu echipele europene. Și poate așa putem reîncepe o re­con­­struc­ție stabilă, oprind bul­gă­rele de nereușite odată pentru tot­deauna. n