Moravuri de microbist

Continuînd cu seria „Echipa na­­­țională în căutarea campionatului mondial”, jucătorii României au de­monstrat că noul e încă vechi, și ve­chiul e încă la modă. După un egal tras de coadă cu Ungaria, tricolorii au reușit să dea dovadă de același joc obosit și în fața olandezilor, care s-au mulțumit să termine me­ciul doar cu patru goluri. Și ca să de­monstreze cîtă umilință există prin­tre ei, au mutat, ca de obicei, drama în afara terenului, fix în obiectivul camerelor de filmat și pe site-urile agențiilor de presă.

Pițurcă este bla­mat pentru felul în care a compus echipa, jucă­torii X au fost văzuți prin clu­buri chiar după meci, iar vo­­cile se plîng că nu avem na­țională. Deși vechile nă­ravuri nu mor, este adevărat că nu prea există un fel de lipici la na­țională, care să unească toate interesele într-un scop final, cel de-a a arăta că noi chiar ne pricepem la fotbal.

Dar cum cîte un episod din a­ceastă telenovelă sportivă reușește să frîngă inimi, după cum au arătat ul­timele jocuri ale naționalei de fot­bal, un altfel de serial vinde, și vin­de bine. Poate că dorim să vedem o victorie, dar parcă uneori abia aș­teptăm și momentul acela în care ne putem vărsa nervii la o bere cu alții la fel de dezamăgiți ca și noi. Ste­list, rapidist, clujean, nu contează, în fața înfrîngerii toți sîntem ro­mâni înșelați pentru a nu știu cîta oară.

Am putea să ne mulțumin însă și cu alte seriale. De exemplu, am pu­tea arunca un ochi și la naționala de rugby. „Stejarii” au reușit pînă a­cum să obțină patru victorii în Cu­pa E­uropeană a Națiunilor, dar un e­gal cu Georgia i-a oprit în drumul lor spre titlul de campionă. Dar asta nu supără, căci drama se ține doar pe teren și nu-l vedem pe antrenorul lor apărînd în ziare cu o glumă proastă făcută unui jucător invalid, după exemplul Pițurcă și Neșu. Există și varianta că totul este de fapt o încercare de a-l pune într-o lumină proas­tă pe selecționer, dar indiferent de  un­de ar fi pornit remarca, ea arată că acum orice este permis în sportul rege.

Sportul care era, și încă mai es­te considerat rege în România, a de­venit, din păcate, și un fel de spec­tacol prost regizat, care acum poate ar avea nevoie fie de o pauză, pentru a încerca și altceva, fie de o schimbare totală a actorilor.

Paul ANDRICI